Andrei Glavina – supranumit și Apostolul Istroromânilor

Românii noștri din afara granițelor au avut de luptat pentru drepturile lor mult mai mult decât cei „de acasă”. În întreaga noastră istorie din ultimii 2000 de ani a trebuit să ne luptăm cu toate „migratoarele” venite pe aripile vântului și așezate unde era pământul mai rodnic și apa mai cristalină. Sus, pe vârful munților, unde stăteau de strajă doar zeii și ei cu turmele lor, aromânii, vlahii, makedonii, în Romaniile sau Blachiile lor, au trecut proba timpului, dar cu mari sacrificii.

Unul dintre acești „apostoli de neam” a fost și Andrei Glavina, un învățat istroromân. Era născut la data de 30 martie 1881, originar din satul Șușnievița, un sat în nord-estul peninsulei Istria din Croația, locuit în cea mai mare parte de istroromâni. Profesorul ieșean Theodor Burada, aflat în Istria pentru a le studia limba, a întâlnit un ciobănel de 10 ani cu o turmă de oi la păscut. Tânărul era Andrei Glavina. Burada îl îndeamnă pe tânăr să vină în România, unde i se oferă o bursă. În urma înţelegerii cu părinţii săi, Andrei Glavina a fost adus la Iaşi pentru a fi pregătit şi educat la şcoala românească. La scurt timp, A Glavina s-a transferat la şcolile Blajului, unde Alexiu Viciu, un bun profesor, folclorist şi dialectolog român de la Blaj  s-a preocupat îndeaproape de pregătirea şi educarea istroromânului. După terminarea liceului la Blaj, s-a întors acasă hotărât a-şi pune în practică, dorinţa arzătoare de a înfiinţa o şcoală românească pentru tinerii istroromâni.

Reunește toate satele de istroromâni de la sud de muntele Monte Maggiore într-o singura comună, Valdarsa (Șușnievița), și înființează în 1921 prima (și, din păcate, ultima) școală cu predare în limba maternă, cel mai important centru de cultură a istroromânilor din zonă. Școala purta numele „Împăratul Traian” și avea limba de  predare în dialectul istro-român şi în româna literară.  La şcoala românească din Susnieviţa/Istria au învăţat 433 de tineri în perioada anilor 1921-1925. Din păcate, soarta este nemiloasă cu dânsul. Slăbit de eforturile pentru înființarea noii comune și deschiderea școlii românești și mai cu seamă de șicanele ale societății slave „Sfinții Ciril și Metodiu” – care în 1887, 1888 și 1904 s-a opus deschiderii de școli românești, petiționate de locuitori, la Sușnievița și Jeiăn, impunând școala slavă -, bolnav de tuberculoză, Andrei Glavina se stinge din viață în 9 februarie 1925, la numai 43 de ani. Astfel, școala românească de la Sușnievița (Valdarsa), care a funcționat doar patru ani, își încetează existența, din cauza lipsei unui învățător român. Este autorul primelor lucrări în dialectul istroromânilor, pledând pentru păstrarea identității etnice și recunoașterea acesteia. Lui i se datorează numeroasele mărturii cu privire la situația acestei ramuri apusene a românismului și la procesul de deznaționalizare la care era supusă. A publicat în 1905 Calendarul românilor din Istria, în care a adăugat diverse proverbe și zicale istroromâne. A compus de asemenea Imnul Istroromânilor. Andrei Glavina, pentru tot ceea ce a făcut, a fost supranumit apostolul istroromânilor. În Italia există actualmente Asociația culturală „Andrei Glavina”. Poate o statuie (un bust) ar trebui ridicată în  Sușnievița (Valdarsa; Croația) spre a aminti de eforturile făcute de Andrei Glavina de a nemuri românimea noastră milenară, iar pe frontispiciu să apară versurile Imnului Istro-românilor scrise de acesta. Glorie patrioților români!

Imnul Istro-românilor // Roma, Roma i mama noastră / noi Romani rămânem / Romania i sara noastră / tot un sang-avem / nu suntem siguri pe lume / si’nea avem frați / Italiani cu mare lume / mâna cu noi dați /ca să fim frate și frate / cum a dat Dumnezeu / să trăim până la moarte / eu și tu și tu și eu. (Versuri Andrei Glavina)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*