Printre „părinții” conceptului de dezvoltare durabilă se află românul Nicolae Georgescu-Roegen. Nicolae Georgescu s-a născut pe 4 februarie 1906 la Constanța. Și-a ales mai apoi pseudonimul de „Roegen” (reprezintă Ne – Geor inversat), utilizat ca un retronim, semnându-și operele sale cu numele de Nicholas Georgescu-Roegen. A fost un cunoscut matematician, statistician, pedagog și economist american de talie mondială, creator al teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. A studiat matematicile la Universitatea din Bucureşti cu profesori renumiţi precum David Emmanuel, Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu şi Octavian Onicescu. Diploma universitară a obţinut-o în 1926, iar în 1930 a obţinut titlul de doctor în statistică la Universitatea Sorbonne din Paris.
Între 1930-1932 a efectuat studii postdoctorale la Londra, cu Karl Pierson, iar între 1932-1934 la Harvard, cu faimosul economist Joseph Alois Schumpeter. Acesta l-a apreciat în mod deosebit şi i-a propus scrierea unui tratat de economie teoretică, pe care Georgescu-Roegen nu a mai putut să-l înceapă. După terminarea studiilor de specialitate s-a reîntors în ţară şi s-a ocupat cu reorganizarea statisticii economice din cadrul Institutului Central de Statistică. La Ministerul Economiei a fost director al direcţiei de import. În această perioadă a elaborat o serie de lucrări în domeniul statisticii, demografiei, economiei teoretice şi a economiei naţionale. A făcut parte din colectivul de redacţie al Enciclopediei României. Alături de alți diplomați români, în 1944, fiind secretarul general al comisiei de mediere a armistițiului dintre România și țările vest-europene, membre ale Aliaților, participă decisiv la apropierea punctelor de vedere ale părților implicate. În 1948, când era evident că datorită rolului său diplomatic pe care l-a avut în și după cel de-al doilea război mondial, urma să ajungă pe mâna comuniștilor români aserviți Moscovei, a emigrat în Statele Unite ale Americii, împreună cu soția sa. La 13 februarie 1948, împreună cu familia, au plecat clandestin îmbarcaţi într-un cargo. S-a stabilit în Statele Unite, iar în iulie 1948, cu ajutorul unor amici, a intrat la Universitatea Harvard. În România avea să se reîntoarcă pentru prima dată după 21 de ani, în 1969. În Statele Unite, Nicolae Georgescu-Roegen se dedică studiilor economice şi elaborează o serie de lucrări recunoscute la nivel internaţional.
Părăsind conceptele economiei clasice, cercetează problemele ciclurilor de afaceri, problemele epistemiologice ale ştiinţelor economice, problemele funcţiei de producţie, creşterii şi dezvoltării economice, termodinamicii, rarităţii economice, bioeconomie, evoluţie etc. Este de părere că mecanismul formării libere a preţurilor nu poate fi singurul mod de redistribuire raţională a resurselor între generaţii. Lucrarea care l-a consacrat a fost „Legea entropiei şi procesul economic” (The Entropic Law and the Economic Process), apărută în 1971 (versiunea în limba română a apărut în 1979). Lucrarea sa a reuşit să deschidă noi orizonturi cu privire la procesul economic modern, ridică problema mediului natural şi a energiei, care până atunci nu intrau în ecuaţia economică, critică faptul că exerciţiile de matematică pură, aplicate în ştiinţele economice, au îndepărtat economia de realitate. Teoria lui Roegen obligă ştiinţa economică să fie regândită prin prisma factorului natural. El concluzionează că „Legea Entropiei însăşi apare drept cea mai economică dintre toate legile naturale”, iar raporturile dintre procesul economic şi legea Entropiei „constituie baza economiei vieţii la toate nivelurile”. A fost profesor emerit la Universitatea „Vanderbilt” din Nashville (Tennessee), la cea din Geneva (în 1974), Omagiu și Strassbourg (în 1977 – 1978), devenind și doctor honoris-causa al Universităţii din Strassbourg, membru al mai multor academii din SUA şi din lume. În iunie 1990, Academia Română l-a ales membru de onoare. A fost propus pentru premiul Nobel pentru economie, dar i-a lipsit susţinerea necesară pentru a obţine marele titlu. A decedat în 1994. La cererea sa expresă, cenuşa i-a fost adusă în România şi depusă la Cimitirul Bellu, în sectorul academicienilor.
Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar și integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este The Entropy Law and the Economic Process („Legea entropiei și procesul economic”) publicată în 1971, referitoare la entropia economică. Domenii aparent ireconciliabile, așa cum erau privite economia și ecologia la sfârșitul aniilor 1960, sunt aduse împreună elegant și, respectiv, fundamentat matematic și fizic de către Georgescu-Roegen. Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluția industrială și progresul tehnic de o parte a „baricadei”, respectiv evoluționismul lumii vii și ecologia de cealaltă parte, economistul român vine cu o clarificare decisivă, având și conotații evidente de economie politică contemporană. Nicholas Georgescu-Roegen enunță și demonstrează că, „pe de o parte, rezolvarea problemelor decisive ale mediului sunt strâns legate de progresul științific, tehnologic și informatic al societății umane, dar, în același timp, doar existența progresului generalizat al rasei umane, în sine, nu poate rezolva automat problemele ecologice pe care tot oamenii și dezvoltarea accelerată a omenirii, începând cu revoluția industrială le-au creat. Factorul decisiv îl reprezintă voința societății umane, per ansamblu, de a rezolva problemele existente.”
Considerând economia liberală clasică mult prea mărginită și mecanică, Georgescu-Roegen a reliefat contradicția dintre principiul al doilea al termodinamicii și legea entropiei – adică între degradarea de neevitat a resurselor naturale folosite de omenire, ca urmare a folosirii lor, și creșterea materială nelimitată (să revenim la o economie „rurală”, „naturală”, „posibilă”, „limitată” și „limitativă” – n.a.). El s-a arătat adeptul unei descreșteri economice (moderație în tot – n.a.), pentru a ține seama de legea fizică a entropiei. Omului pentru a fi fericit și realizat îi trebuie mult mai puțin decât credem noi. Cei care au creat competiția în societate, acum „aleargă” de dragul ei. O îmbinare a vechilor meșteșuguri cu noile tehnologii și promovarea ambelor, o abordare „mediană” a dezvoltării economice, un fel de „mers al șarpelui” ce face media între maximizare și minimizare, va conduce la o armonizare „naturală” a sistemelor dintre om și mediu. Criticii acestor teorii consideră că a amesteca entropia cu fenomene biologice și sociale caracterizate mai degrabă prin autoorganizare și adaptabilitate este prea simplist. Georgescu-Roegen a manifestat convingerea că bucuria de a trăi este adevăratul scop al activității economice (și nu banii – n.a.). Ideile sale valoroase au constituit puncte de plecare pentru noi priorități ale lumii actuale, de la economia ecologică sau economia circulară, la preocuparea pentru epuizarea resurselor. Trecerea la un trai în armonie cu Planeta presupune înțelegerea și asumarea principiilor dezvoltării unei societăți durabile, iar schimbarea comportamentelor este facilitată de cultură. „Cum vrem să ne dezvoltăm: mai mult sau mai înțelept?” poate fi motoul operei sale de căpătâi. Când spunem dezvoltare durabilă, automat ne gândim la viitor, la ținte și obiective, să cunoaștem și să îmbrățișăm principiile construirii unei societăți sustenabile, pentru realizarea schimbării pe care o dorim și de care avem nevoie, mai ales în contextul actual. Doar așa vom reuși să transformăm România și să asigurăm un viitor durabil generațiilor următoare, la care până acum nu prea ne-am gândit. În amintirea și recunoașterea valorii economistului de talie mondială Nicolae Georgescu-Roegen, prin Hotărârea nr. 497/21.10.2020 a Senatului Academiei de Studii Economice (ASE) din București, a fost aprobată acordarea diplomelor „Georgescu-Roegen” autorilor articolelor publicate în reviste editate și cotate Web of Science, sau indexate Scopus.
Pentru cei ce vor să aprofundeze subiectul, în anul 1996 au fost publicate în colecţia Biblioteca Băncii Naţionale, „Operele complete” ale lui Nicholas Georgescu-Roegen, în șapte volume. Biblioteca Institutului Național de Statistică a României poartă numele savantului român Nicolae Georgescu-Roegen.
În ultimul său interviu, acordat domnului Dr. Mihnea Constantinescu, savantul român spunea: „Dragostea mea față de neamul românesc are rădăcini adânci în ceea ce sunt și voi fi mereu. Ochii minții mi-au fost deschiși în România, întâi de părinții mei, apoi de învățătorii din clasele primare; mai târziu, profesorii din liceu și de la Universitate m-au învățat treptat, cu dragoste și cu devotament, să privesc lucrurile mai de aproape și să-mi organizez sistematic ideile despre ele. Numai pentru că am fost astfel pregătit să fiu student, am putut studia mai departe în centre culturale ale lumii întregi și cu specialiști care mi-au format orientarea intelectuală, care astăzi este a mea proprie. Iubesc adânc neamul în mijlocul căruia m-am născut și am trăit prima jumătate din viață și îl voi iubi tot așa până la ultima mea suflare”.
Lasă un răspuns