Ansamblul de piese provenind de la Sărăcsău reprezintă una dintre cele mai importante garniture de accesorii vestimentare dacice descoperite până acum. El este expus și ocupă un loc însemnat în spațiul destinat obiectelor din categoria tezaur, în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, pe niște manechine reprezentative. Tezaurul a fost găsit în primăvara anului 1950 în mod întâmplător, într-un vas de ceramică îngropat în pământ de către săteanul Giurgiu Nana, din satul Sărăcsău (azi în județul Alba) și cuprinde 22 obiecte din argint, datate la mijlocul secolului I î.Hr. (aprox. 75 – 25 î.Hr.), constituind o indiscutabilă dovadă a măiestriei meșterilor orfevrari din lumea dacică. Dimensiunile pieselor ne îndreptățesc să credem că avem de-a face cu un costum de adult și cu unul de copil, care erau compuse după cum urmează: Costumul de adult – are patru fibule mari, purtate pe umeri, în perechi, două câte două și o a cincea fibulă purtată pe piept. De asemenea, două brățări, purtate la încheieturile mâinilor, precum și trei colane purtate la gât, în același timp. Costumul de copil avea în componență două fibule pereche, purtate pe umeri și o a treia pe piept. De asemenea, câte o brățară realizată din banda de argint îi împodobea încheieturile. Șase spirale din sârmă de argint împodobeau părul prins ăn șuvițe, dar ne este greu să menționăm dacă toate aparțineau costumului unei dintre cele două personae, ori dacă ele erau împărțite în mod egal, sau inegal, între cele două. Și în sfârșit, o fibulă, din care s-a păstrat numai resortul și acul, putea să fi fost purtată de personajul adult, pe piept. Cele două personaje feminine erau posibil preotese ale unui cult, sau făceau parte din familia unui conducător – principe geto-dac.
După cum încercam acum o vreme să deslușesc tainele „botezului” unor denumiri geografice și așezări umane, de parcă ar fi știut strămoșii că aveam să ne „împărțim” în regiuni – pentru că descopeream aceleași localități în Moldova, în Țara Românească și în Transilvanaia – tot astfel Sărăcsăul „de Alba” are un pandant în Sarasăul de Maramureș (și un Săcălăsău-Nou în jud. Bihor, unde s-a descoperit un tezaur dacic). Pentru că există localitatea Sarasău în județul Maramureș, unde a fost descoperit un alt tezaur dacic din piese de aur în 1847. Piesele din componența sa au fost împărțite între numeroșii localnici care au participat la dezgroparea acestuia, documentele vremii menționând că numai de la primul descoperitor au fost confiscate atunci de către autorități circa 4,5 kg piese aur.
În prezent se mai păstrează doar două loturi de obiecte din această descoperire, respectiv cele din așa-numita „colecție Mihályi”, achiziționate la finalul anului 2016 de către Muzeul Național de Istorie a României cu fonduri asigurate de Ministerul Culturii (pe care le-am admirat în vitrinele MNIR) și cele aflate, de la jumătatea secolului al XIX-lea, în colecțiile Muzeului Național Maghiar din Budapesta. Lotul de obiecte aflat actualmente în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României cuprinde următoarele obiecte preistorice din aur: șapte aplice discoidale (discuri spiralice cu motivul șarpelui de aur încolăcit) bogat ornamentate; trei verigi cu capete deschise, decorate cu mici nervuri circulare și două sute treizeci și nouă de mici mărgele semisferice și bitronconice.
Reîntorcându-ne la Tezaurul de podoabe de argint dacice de la Sărăcsău (jud. Alba), acesta ne confirmă bogăția aristocrației geto-dace și stilul de a se îmbrăca în zilele de sărbătoare sau ritual. (G.V.G.)
Lasă un răspuns