Eu nu confund statul cu Țara…

„Românii din nordul Bucovinei să moară pentru Ucraina! Este țara lor!”… Nu, țara lor este România, iar nu Ucraina. Eu nu confund statul cu Țara… Gabriel Bejan este un jurnalist tânăr de la Hotnews, o excelentă agenție de presă. El publică un articol amplu despre românii din Ucraina, pe care îi împarte în „români” și „moldoveni”. Nu doar că așa vrea Ucraina, ci pentru că așa vor ei. „Ei” fiind șefii de asociații ale „moldovenilor din Ucraina”, care pot fi orice, dar nu sunt etnici români. Iată un exemplu citat de autor: „Pământurile din Moldova și Ucraina, pe care locuiesc moldovenii, au fost în componența României între 1918 și 1941, adică în jur de 20 de ani. România a apărut ca stat în 1859”, mi-a argumentat și din punct de vedere istoric Anatol Fetescu.” Și l-a satisfăcut. Este exact argumentația pe care eu am găsit-o în presa rusă de sute de ori: „România a apărut ca stat în 1859”. De unde concluzia că noi, românii, am putea fi orice fiindcă nu am avut istorie înainte de 1859 fiindcă și așa nu am avut un stat. Ce mă fac că io mi-s din Moldova? Trebuie să mă consider doar „moldovan” că altfel se supără Ucraina?

Și ziaristul Bejan ne prezintă alt argument: „Constituția Republicii Moldova spune la articolul 13 că „limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcționând pe baza grafiei latine”. Așa este. Există o hotărâre a Curții Constituționale de la Chișinău, care a cerut să se treacă limba română în Constituție și toți conducătorii de-acolo au eludat această decizie. Nu doar Igor Dodon. Iată de ce eu consider că Maia Sandu este o șulfă. Bucureștiul nu a reușit măcar acest lucru: să-i convingă, dacă nu, să-i determine pe cei de la Chișinău să treacă adevărul în Constituție, nu ce vrem noi. Măcar atât. Vă ajutăm, dar faceți și voi măcar acest gest minim pentru adevărul istoric. Cum să afirme Respublika Molotov că în Ucraina trăiesc români, dacă în cele șase județe românii ar fi… minoritari, iar moldovenii ar fi majoritari? Aici e capcana stalinistă.

Dar dacă se supără cei de la Consiliul Europei, ne sugerează Gabriel Bejan. El chiar a consultat pe-acolo un „expert”, român neaoș: „Chiar dacă nu este numită explicit România, Consiliul Europei nu agreează astfel de presiuni. Din punctul meu de vedere, România nu are cum să nu recunoască minoritatea moldovenească din Ucraina în condițiile în care membrii acesteia s-au identificat ca atare”, spune Adrian Szelmenczi”. Și ziaristul Bejan o ține langa: „Dar faptul că, practic, românii și moldovenii vorbesc aceeași limbă nu schimbă lucrurile?”

„O minoritate nu se definește doar prin limbă. Sunt și alte elemente distinctive, cum ar fi religia, cultura. De exemplu, am putea avea un asemenea caz și în Romania între ceangăi și maghiari. Cu toate că există elemente de identitate culturale, ceangăii folosesc o limbă maghiară arhaică și au o identitate distinctă”, mi-a mai explicat expertul în drepturile minorităților.” Evident că este o enormitate: toți ceangăii de pe Siret s-au declarat unguri și votează cu UDMR. (Dacă vă amintiți, m-am dus odată la Guvern și m-am dat ceangău la reuniunea minoritarilor din România cu gânditorii de la Bruxelles, AM VĂZUT CUM NE PUN MINORITARII ÎN SCAUN și a ieșit o altă poveste…).

Ca să fie și mai credibil în tentativa de a-i separa pe români de moldovenii din Ucraina, autorul apelează și la… istorici. „Considerați că sunt îndreptățite pretențiile României față de Ucraina pentru a renunța să-i mai numească pe acei oameni „moldoveni” și să-i trateze ca minoritate distinctă în loc să-i includă în comunitatea românilor?” (Este o întrebare pusă de un cetățean român!). Și l-a găsit pe Armand Goșu: „E destul de curioasă pretenția României, pentru că ea pune în discuție un etno(ni)mic, cel de „moldoveni”, care dă numele unei țări recunoscute internațional, Republica Moldova. Sugerează un gest de ostilitate față de Republica Moldova. Și o atitudine patronală față de Ucraina, căreia îi spune ce etnonime pot fi acceptate și ce nu”.

În primul rând, Respublica Molotov este stat, iar nu țară. În al doilea rând, oare ce este un etnonim? După cum arată cuvântul, este vorba despre denumirea unei etnii: etnonim. Moldovenii nu sunt „un etnonim”, nu sunt o etnie separată de români, ei sunt un „hidronim”, adică numele lor vine de la numele unei ape – Moldova. La fel, numele „oltean” vine de la hidronimul Olt, nu indică o etnie. Tot așa, crișan, someșan, mureșan… De ce moldovenii ar fi „etnonim”, iar oltenii nu ar fi „etnonim”? Și de ce ar fi un act de „ostilitate față de Republica Moldova” dacă le spui deschis basarabenilor și tuturor moldovenilor în față, ca Mihai Eminescu, „Suntem români și punctum”!? Unde este jignirea? Să le reamintim acestor cetățeni români că prima lucrare fundamentală pentru cultura noastră, cu denumirea „românească” chiar în titlu, a apărut în 1646, în Moldova, la Iași, iar nu la Alba Iulia, la Cluj sau la București? Este vorba despre „Cartea românească de învățătură”, o pravilă, un cod penal, tipărită din porunca domnitorului moldovean Vasile Lupu. De ce nu i-o fi zis domnitorul „Carte moldovenească de învățătură”? Asemenea argumente le-am oferit jurnaliștilor și politicienilor ruși de sute de ori, dar nu credeam că trebuie să le repet și co-naționalilor mei…

Este bizar să văd o asemenea opinie la un cărturar ca Armand Goșu. Și e păcat… De la această înălțime spirituală, Gabriel Bejan îi îndeamnă pe românii din teritoriile invadate de Stalin să pună mâna pe arme și să moară pentru „neatârnata” Ucraina. „Doar este țara lor”. Nu, nu este țara lor. Țara lor este România, la fel ca țara basarabenilor, ca țara aromânilor sau a vlahilor din Timoc. Ucraina este doar statul lor.

Și s-a dus gazetarul de la Hotnews la frontieră ca să-i întrebe pe românii din nordul Bucovinei, din Herța, de la Boian, de la Mahala, de ce nu mor pentru Ucraina. Îi vede cum fug în România și se revoltă, își mușcă unghiile: „Practic, toți acești bărbați ar trebui să lupte în războiul cu Rusia. Unii dintre bărbații ucraineni au apucat însă să treacă granița înainte de emiterea decretului. Mai jos este povestea unuia dintre aceștia: un bărbat, etnic român, din zona Cernăuți, Bucovina de Nord, tatăl a doi copii. La rugămintea acestuia i-am păstrat identitatea anonimă. Pe teritoriul Ucrainei trăiesc în acest moment peste 400 de mii de vorbitori de limba română (din care 151 de mii sunt români, iar restul moldoveni). Numai în regiunea Cernăuți trăiesc 181 de mii de etnici români.” Iată deci cum românul Bejan reduce și mai mult numărul românilor din Ucraina. Nu mai sunt nici 500.000!…

Nu pot să tolerez asemenea aberații, nu am afirmat bine plătite. În 1995, lucram la „România liberă” și am primit un telefon de la Alexandr Cealîi, ambasadorul Ucrainei la București. L-am informat pe Bazil Ștefan, șeful departamentului, și a fost de acord să mă duc ca să-i iau un interviu. Spre surprinderea mea, ambasadorul Ucrainei m-a luat la refec, de parcă eram argatul lui: cum de scriu eu „așa” despre Ucraina? „Dar cum ar trebui să scriu? Domnule ambasador, comunismul s-a prăbușit în România. Eu vreau să scriu liber. M-ați înțeles?” „Nu-i nimic, vom găsi ziariști care să scrie adevărul despre Ucraina”. Și au găsit… Cealîi avea să devină amabasdor la Washington și ministru de Externe al Ucrainei. El a primit Insula Șerpilor de la Adrian Severin și, pentru că nu se aștepta la asemenea ofertă, s-a îmbătat crunt. „I-am păcălit pe urmașii lui Dracula”, a spus Cealîi, după o sursă anonimă, dar credibilă… Slava Ukraine!