Când auzim de scorpioni, de obicei îi „trecem” în categoria exotică, pe care îi putem întâlni doar dacă călătorim în țări străine. Și totuși… avem scorpioni și la noi acasă, în România. Este vorba despre „Euscorpius carpathicus” o specie de scorpioni din familia Euscorpiidae. Este o specie semnalată și în România, în Subcarpații Buzăului, la nord și sud de orașul Râmnicu Vâlcea, în Valea Mureșului în apropiere de Deva și în Parcul Porțile de Fier. Deși descris oficial încă din anul 1767 și menționat de către romanii stabiliți în zona Banatului ca fiind prezent în zonă încă de acum 2000 de ani, scorpionul carpatin este o specie foarte puțin cunoscută.
Scorpionii sunt un grup de animale nevertebrate din clasa Arachnida (păianjeni, scorpioni, căpușe, acarieni). În partea anterioară a corpului au o pereche de apendice (pedipalpi) transformate în clești mari și puternici (precum crabii), utilizați pentru apucarea, sfâșierea prăzii și în luptele cu dușmanii. Ultimul segment al corpului („coada”) prezintă glande veninoase ale căror canale se deschid la exterior printr-un ac. Sunt animale nocturne, în timpul zilei stând ascunși pe sub pietre, bușteni sau își sapă galerii în pământ. Principalii inamici ai scorpionilor sunt păsările, șopârlele, șoarecii, șobolanii. La rândul lor, scorpionii sunt prădători feroce și vânează diferite artropode mici, ca insecte, alte arahnide, uneori specii mai mari capturează și șopârle mici, șoareci, etc., înregistrându-se uneori și cazuri de canibalism. Scorpionii pot consuma cantități mari de alimente, la o singură masa. Datorită suprafeței mari de absorbție a substanțelor nutritive, cât și a modului pasiv de viață, aceștia pot să supraviețuiască mult timp fără hrană. Unii sunt capabili să trăiască timp de 6-12 luni fără hrană. Spre deosebire de restul arahnidelor, scorpionii sunt vivipara. Dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului femelei și durează de la câteva luni până la un an și jumătate. După naștere juvenilia (în număr de 25 – 35) urcă pe spinarea memei lor și până la prima năpârlire, ea le oferă protecție și menține umiditatea la nivelul normal pentru ei. Scorpionii au o durată de viață cuprinsă între patru și 25 de ani. Datorită prezenței unor substanțe chimice fluorescente în cuticulă, scorpionii prezintă fenomenul de fluorescență când sunt expuși luminii ultraviolete. Lumina UV a fost mult timp un instrument folosit în căutarea pe timp de noapte a scorpionilor. Fluorescența crește în intensitate după fiecare năpârlire. Scorpionii sunt răspândiți pe toate continentele, mai puțin în Antarctica. Speciile cu venin letal pentru om se întâlnesc în special în zonele tropicale și subtropicale.
Există 24 subspecii de scorpion carpatic descrise, majoritatea cu statutul taxonomic neclar. Multe dintre subspecii au o distribuție geografică izolată. De exemplu, multe subspecii de pe insulele mediteraneene (Mallorca, Sardinia, Sicilia, Creta.) sunt endemice. Colorația acestei specii este foarte variată. Unii indivizi sunt negri, cu picioare galben-cafeniu și telsonul mai închis. Alții au corpul colorat în brun-maro. De aceea culoarea nu este folosită la indentificarea speciei. Lungimea medie a adulților este de 10 mm, dar unele specimene ajung până la 35 – 45 mm. Este un scorpion tipic săpător cu pedipalpii dezvoltați, puternici, corpul e robust, picioare scurte și metasoma (coada) este scurtă și subțire. Larvele eclozate au o cuticulă albicioasă și moale. Imediat ele urcă pe spinarea mamei. Grija maternă (tolerarea larvelor pe spate) dispare aproximativ la o săptămână după prima năpârlire a larvelor, dar în unele cazuri poate fi prelungită. Rata de supraviețuire a larvelor ce locuiesc pe spinarea mamei este mai mare decât la juvenilii independenți. Aceast scorpion preferă diverse habitate, poate fi găsit atât pe litoral cât și în munți. Locuiește în păduri și printre stânci, în regiunile cu climă cald și temperată. Poate fi întâlnit și în localități și în locuințele umane. El sapă galerii unde se ascunde în timpul zilei, este activ noaptea. Se hrănește cu diferite insecte. Este un scorpion inofensiv pentru om și rareori își utilizează veninul (comparat cu o înțepătură de viespe). Manipularea acestei specii se face cu grijă. „Euscorpius carpathicus” se întâlnește în regiunea mediteraniană: Africa de Nord, Asia Mică, Europa de Sud, Europa Centrală, Crimeea, insulele Baleare. În iunie 2016, o echipă de cercetători români care includea absolvenți și doctoranzi ai Universității Alexandru Ioan Cuza a realizat o primă hartă a distribuției scorpionului românesc pe teritoriul României. Cercetarea a fost realizată de către Iulian Gherghel și Monica Papeș de la Universitatea Oklahoma (SUA) și Alexandru Sotek, Alexandru Strugariu și Lucian Fusu de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, folosind o combinație de date prelevate de pe teren pe parcursul a șase ani și modelare matematică. Studiul publicat în „Journal of Arachnology”, este o premieră în domeniu, cu aproape un sfert din date necunoscute până acum, acest scorpion având o distribuție mai largă decât se credea până în prezent. Cercetarea răspunde la o întrebare veche despre distribuția acestei specii de scorpion: de ce scorpionii carpatici trăiesc în doar două zone din România, aflate la o distanță de 160km? Aparent, clima este factorul decisiv la distribuția Euscorpius carpaticus în zonele Munții Banatului și Subcarpații de Curbură. Mai mult, modelul matematic oferă o prognoză bună pentru impactul schimbărilor climatice asupra acestor scorpioni. Iulian Gherghel susține că populația de scorpioni va fi periclitată de modificările climatice. În expoziția de bază a Muzeului de Științele Naturii Aiud există conservate în lichid patru exemplare de scorpion carpatic. Ultimul exemplar din colecție provine de la Sasca Montană și a fost donat de dl. Nedeliov Iosif, în anul 2018. Acest studiu științific, românesc, pe lângă faptul că a reprezentat o muncă asiduă de căutat scorpioni pe sub pietre sau pe versanți „cu expunere nordică”, reprezintă o sursă de informații nu numai despre o specie aproape necunoscută de scorpion, dar oferă și date esențiale pentru o mai bună înțelegere a distribuței și ecologiei scorpionilor din Europa.
Observând diversitatea faunei și florei țării noastre, excursiile în natură devin parcă mai interesante și întregul ambient complex dezvoltat pe verticală și orizontală ne oferă o adevărată grădină a Raiului pe Pământ. (G.V.G.)
Lasă un răspuns