În trecerea dintre ani, un post Tv, Happy Channel, a avut ideea să programeze serialul Forsyte Saga, toate cele cinci episoade, cu o mică întrerupere la miezul nopții, când a intercalat numărătoarea inversă. Idee salutară! Afară bubuiau exploziile, dar nu păreau de la focurile de artificii, erau ceva năucitor, ziceai că au picat și la noi rachetele rușilor îndreptate spre Ucraina. Efecte colaterale. Ce contrast cu familia middle class, cu viața celor trei generații Forsyte, care ne-au arătat cum a decurs ascensiunea puternicei burghezii engleze.
Celelalte posturi erau năpădite de emisiuni imposibile. Am constatat că la PROtv se petrecea ceea ce acum câțiva ani era de râs la TVR, și invers. Posturile „etalon” și-au schimbat rolul. Dar aceeași lălăială manelistă și un munte de prost gust, de umor de șatră. Aceasta să fie România? Așa ceva vor românii? Mare prejudecată. Au greșit adresa. Televiziunile nu au pregătit nimic demn de atenție, numai umplutură.
Așa că, în lipsa organizării Revelionului la Piața Constituției, o nouă „inițiativă” a acestui primar abulic, eliptic și ecliptic, Nicușor Dan, oamenii au urmărit filme pe celelalte posturi, posturi străine.
Așa am putut vedea și premiere. Am să prezint una.
Cu mult înainte de a-și face numerele Tarantino și Rodriguez, au existat frații/surorile/soții Lana și Lilly Wachowski. Se spune că ar fi bărbați, dar ei au decis să se spună că sunt căsătoriți. Problema genului sexual este un mister, dar Wikipedia se adresează cu „ei”, îi face bărbați, așa cum îi vom numi și noi. Oricum, aparițiile lor sunt extravagante, ba crazy. E o legătură indisolubilă între felul cum apar autorii și filmele lor.
Lana și Lilly și-au făcut debutul regizoral în 1996 cu filmul Bound, dar faima internațională a venit cu următorul film, The Matrix (1999), încununat cu Premiul Saturn pentru cel mai bun regizor. Au scris și regizat și cele două sequel-uri ale filmului, The Matrix Reloaded și The Matrix Revolutions (ambele în 2003), iar acum toată lumea așteaptă Matrix 4. Ei sunt și producătorii acestei francize.
În acest stil, după succesului comercial a seriei Matrix, au realizat V for Vendetta (2006), iar în 2008 au lansat filmul Speed Racer. Cel mai recent film al lor, Cloud Atlas (2012), bazat pe romanul cu același nume de David Mitchell, în colaborare cu Tom Tykwer, a fost ocolit de premii și critică, poate cel mai neînțeles film al lor, așa cum arătat în analiza pe care o fac în volumul CONDAMNAȚIE LA NEMURIRE, un simbol sau un reper pentru ceea ce înseamnă omisiunile Oscariote. Dar Lana și Lilly și-au continuat cursa și au mai realizat un film asemănător, Jupiter Ascending, ca și seria televizată Sense8, ambele lansate în 2014.
Le-am văzut mai toate filmele, am scris despre ele, iar de curând am văzut și filmul de debut, Bound, care la noi circulă cu titlul Legătura. Da, fiindcă există o legătură între două femei așa de puternică, în primul rând sexuală, încât ele ajung să ucidă, punând la cale un plan diabolic, care duce la lichidarea unui focar mafiot, care se luptă să acapareze două milioane de dolari, bani pe care i-au luat ele, după ce planul le-a izbutit.
Ele se numesc Violet (Jennifer Tilly) și Corky (Gina Gershon), foarte seducătoare. Corky este o fostă pușcăriașă care lucrează ca instalator într-o clădire. Când o întâlnește pe Violet, amanta mafiotului Caesar, din trupul lor sar scântei. Dragostea lor este peste timp. Dar când coboară cu picioarele pe pământ, cele două femei se hotărăsc să-i fure mafiotului cele 2 milioane dolari pe care acesta le ținea pentru Gino Marzzone, șeful său. Dar apare pe fir și fiul mafiotului, Johnnie. Și un alt mafiot, Mickey, care voiau banii, dar o voiau și pe Violet. Femeile mint că l-au văzut pe Johnnie cum a venit și a luat banii și s-a dus cu ei la aeroport, să-l aștepte pe Gino. Dar Gino apare fără Johnnie. Cesare nu mai înțelege nimic în momentul când descoperă în valiza unde ținea banii, hârtii! Și, ca să se salveze, îi ucide pe Gino și Johnnie. Lucrurile se complica in momentul în care Caesar află că Violet era în legătură cu Corky. El le leagă și vrea să le ucidă. Dar Violet scapă la timp și îl ucide pe Caesar, apoi se întâlnește cu Corky, care furase deja o mașină și dispar cu cele două milioane cât mai departe de acest masacru absurd, acolo unde pot să-și continue liniștite legătura.
Este posibil ca în personajele Violet și Corky, Lana și Lilly Wachowski să se fi descris pe ele însele, adică, până la un punct, Bound să fie un film autobiografic. În orice caz, filmul abundă de stări crazy, ba totul este o continuă nebunie, o nebunie în care însă ele nu-și pierd firul logic. Este un film mafiot, cu gangster, în care planul diabolic are logică. Ele își înving cu logica adversarii. Știu mai bine să mintă, să se descurce în ițele foarte încurcate ale „familiei” mafiote. Mafioții nu au decât o logică, aceea a crimei, a pistolului sau cuțitului ucigaș. Pe când ele au venit cu logica minții, cu brodarea unei țesături credibile, care să-i păcălească pe mafioți și să-i facă să se ucidă între ei. Filmul are un permanent suspans, în care personajul principal este Nuanța logică. Clișeele filmului stass mafiot sunt subtil parodiate, fiindcă Violet joacă „pe bune” minciuna. Minte-l pe Caesar, îi tot spune Corky, rolul tău este să fii cât mai credibilă. Și este. Nici spectatorul nu mai știe cum să facă să nu încurce ițele, să stăpânească balansul dintre adevăr și fals.
În orice caz, acest thriller nu anunță Matrix, care este un crazy de pe altă planetă. Ceea ce demonstrează că există mai multe trepte crazy în a aborda lumea, în a găsi mijloacele de exprimare. Bound a fost produs de celebrul Dino de Laurentis. Iată un debut de ținut minte.
Lasă un răspuns