Despre idioți utili…

Exact în urmă cu un an încheiam un articol spunând: „30Poate în ceas de „La mulți ani” când părăsim acest an trist 2021, încercăm să intrăm în anul 2022 cu bucurie și înțelegere pentru a construi o lume mai bună.” Și am construit, dărâmând… de la pandemie am sărit într-un război, iar de la pace sufletească am ajuns la neliniște existențială. În urmă cu mulți ani am făcut o revoluție, astăzi marii dregători ne explică că nu a fost revoluție, a fost o lovitură de stat, iar rolul jucat de noi a fost să fim doar „idioți utili”. Am terminat cu pandemia și a venit războiul care bate la ușa destinului, cineva spunea: trebuie să le mulțumim ucrainienilor că ne-a scăpat de pandemie. Totul este rezolvat la comandă, depinde cine comandă. Într-un interviu dat de Jean-Baptiste Noé, autorul cărții Decline of a World publicată de L’Artilleur, vorbește despre sfârșitul visului Occidentului de a modela lumea după propria imagine. Interviul a fost acordat celor de la „Regard Libre” iar Jean-Baptiste Noé este doctor în istorie economică, profesor în geopolitică și redactor șef al revistei franceze „Conflits”. Uneori încerc să mă verific și cu alte păreri, sunt momente când am impresia că am luat-o razna și văd albul, negru și farfurii zburătoare în castronul cu supă. Câteva fragmente din acest interviu este bine să le reținem.

„Întrebare: – Noua ta carte se numește Declinul unei lumi. La ce lume te referi?

Jean-Baptiste Noé: – Este vorba despre lumea occidentală și, mai precis, despre universalismul ei. Europenii au crezut de mult, din secolul al XIX-lea și până în ultimele decenii, că își vor exporta cultura, valorile și modul lor de a gândi în întreaga lume. Ne dăm seama însă că multe populații non-occidentale nu vor să se occidentalizeze și preferă să-și păstreze particularismul, istoria, cultura. După cum afirmă acest titlu destul de negativ, acest universalism este în declin. Cred, totuși, că ar trebui să fim fericiți pentru că a dus la interferențe și războaie.

– Cum s-a manifestat această formă de universalism?

– S-a manifestat concret prin colonizare, care urmărea transformarea populațiilor africane în popoare europene. De exemplu, în anii 1980 și 90, statele europene au condiționat ajutorul pentru dezvoltare acordat statelor africane de respectarea unei agende europene: instaurarea democrației, acceptarea standardelor ONU etc. Mai mult, războiul din Irak declanșat în 2003 este și un simbol al acestei dorințe de a exporta democrația.

– Cu diferența că decizia americană de a invada Irakul a făcut obiectul unei revolte.

– Da, acesta a fost singurul moment de revoltă din tabăra occidentală. Această rebeliune a fost însă în zadar, deoarece războiul a avut loc în ciuda opoziției francezilor și a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU). Apoi a fost intervenția Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în Libia în 2011 și lansarea Operațiunii Barkhane în Mali în 2014, care tocmai s-a încheiat cu un amar eșec. Terorismul este încă prezent, iar regiunea este mai instabilă ca niciodată. Ne dăm seama, pe de o parte, că intervențiile militare nu funcționează și, pe de altă parte, că impunerea modelului nostru altora este sortită eșecului.

– China sperie lumea occidentală…

– Da, pe bună dreptate. Ea este o concurentă pentru lumea occidentală. Se schimbă lucrurile în regiune. Nici măcar nu mai arată ca o „putere în creștere”; acum este o putere „instalată” și cântărește enorm. Această teamă este și civilizațională, deoarece occidentalii se luptă să înțeleagă și să circumscrie China. Ea a reinjectat ideologia marxistă, în special în timpul ultimului congres al partidului. Nu ne simțim confortabil cu cadrul său intelectual de referință, care este foarte diferit de al nostru.

– Mai degrabă decât China, Jacques Attali afirmă că continentul african este adevărata provocare pentru următoarele decenii pentru Franța, prin potențialul său demografic și, prin urmare, economic. Se pare că nu-i împărtășești părerea.

– Vorbim despre „potențialul african” de două secole. Jules Ferry, vârful de lance al idealului colonial francez, credea deja în 1880 că colonizarea va face posibilă dezvoltarea industriei franceze. Nu sa întâmplat. Astăzi, Franța face comerț mai mult cu Belgia decât cu toate țările africane.”

„Viitorul ne va spune dacă reforma diplomației dorită de Emmanuel Macron va fi benefică. Un alt capăt al puterii franceze este vecinul său german, spuneți dumneavoastră. Nu-ți irosi cuvintele despre asta. Franța a fost preluată de Germania, care și-a apărat interesele. Ea a prăbușit energia nucleară franceză și nu a făcut jocul în ceea ce privește industria armelor. Germania controlează acum principalele posturi ale Uniunii Europene (UE). Toate acestea s-au întâmplat în defavoarea Franței și ne dăm seama prea târziu. Închiderea parcului nostru nuclear pentru a instala turbine eoliene germane și importul de gaz rusesc ne-a subminat independența. Ce lecții ar trebui să învețe UE din războiul din Ucraina? Prima lecție este că războiul a început parțial pentru că UE nu a reușit să aplice acordurile de la Minsk. Acest lucru arată că atunci când o problemă nu este tratată eficient, se infectează și duce la un război mult mai greu. A doua lecție este că atunci când are loc războiul, națiunile rămân în control și negociază acorduri de pace, nu sisteme internaționale. Tendința a fost de multă vreme să se considere naiv că războiul era imposibil. Contextul actual (Ucraina, Taiwan) operează o inversare și acum răspândește teama că lumea va exploda. Ce echilibru să găsim între naivitate și psihoză? Psihoza este adesea rezultatul naivității. Deoarece eram naivi să credem că războiul a dispărut definitiv, revenirea războiului ne face acum să intrăm într-o stare psihotică. Poziționarea corectă este să vedem că războiul este, din păcate, o realitate și că, prin urmare, armatele sunt necesare nu pentru a ataca, ci pentru a se proteja. Cu alte cuvinte, este vorba despre a privi lumea așa cum este. Declinul unei lumi: geopolitica ciocnirilor și rivalităților în 2023, Jean-Baptiste Noé, ed. Gunnerul, face parte din aceste indicii de tropism colonialist în Franța, care pledează pentru intervenție. Fie din interes personal, fie din concepție greșită despre starea reală a lumii.”

Am preluat câteva pasaje din acest interviu pentru a ne aduce aminte că uneori mulți dintre noi am fost „idioți utili”. Dar să încheiem acest an 2022 tot printr-o speranță: Binele mereu a învins răul, iar lumea poate respira pacea. La mulți ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*