Boierii Europei…

Protestele neprevăzute ale populației față de firmele austriece au dovedit că încă n-a dispărut bruma de demnitate din fibra neamului românesc. Chiar dacă autoritățile noastre au fost împăciuitoare, dând dovadă de diplomație, prudență, ca să nu zic de lașitate, un zid nevăzut s-a ridicat între români și europeni. Nu numai că acuzațiile austriece erau niște minciuni sfruntate, dar sclifosita de babă europeană primea în spațiul cu pricina o țară, Croația, care avea reale probleme cu imigrația. Ciudat: să vezi ceea ce nu există și să nu vezi ceea ce există! Întrebăm și noi, așa, nu cumva faptul că România și Bulgaria erau țări ortodoxe făcea ca să nu fie primite, în timp ce Croația, țară catolică, era primită, trecându-se peste „păcatele” ei reale?

Am crezut că intrăm în Uniunea Europeană și vom fi tratați ca o țară egală în drepturi și obligații cu celelalte țări membre; că vom fi la aceeași masă cu toți ceilalți membrii; că nu vom fi socotiți rudele sărace ale noului imperiu; că vom păstra suveranitatea statală și demnitatea de neam; că ne vom administra bogățiile așa cum vom socoti că este mai bine în interesul poporului român; că ni se vor respecta valorile morale și spirituale. După câteva decenii ne dăm seama tot mai mult că a fost o mare păcăleală!

Boierii au rămas tot boieri; săracii tot săraci! Am fost mereu printre cizmele marilor coloși. Au venit aici romanii, au venit goții, hunii, avari, pecenegii, cumanii, slavii, tătarii, turcii, nemții, rușii, austriecii, ungurii. Toți, dar absolut toți, ne-au cerut „pământ și apă”, cum a spus Poetul, cu tot ce-a fost pe pământ, în pământ, pe apă și sub apă. Le-am dat la toți, chiar mai mult decât au cerut, convinși fiind că toate sunt cu știrea și cu voia lui Dumnezeu, că toate nenorocirile nu sunt altceva decât „biciul lui Dumnezeu” pentru păcatele noastre. S-au dărâmat acele mari imperii și au rămas amintiri sau câteva rânduri într-o carte de istorie despre ele. Românii au supraviețuit prin vreme, s-au constituit în state de sine stătătoare, au scris cu sânge istorie pe câmpurile de luptă și și-au apărat granițele și valorile.

Astăzi facem parte dintr-un mare imperiu. Dacă ne uităm atenți, imperiul se compune din multe foste imperii, care au stăpânit multe-multe teritorii străine de-a lungul veacurilor. De acolo au curs averi fără de număr spre cei puternici ai Europei. Imperii continentale, imperii coloniale, care au marcat istoria multor state din întreaga lume. Astăzi socotim că occidentalii sunt cu mult înaintea noastră, fiindcă au multe și de toate. Toate acele bogății s-au dus acolo din țările subjugate, reprezintă sudoarea și sângele milioanelor de oropsiți ai vieții de prin țările ocupate. Când pe la noi mărșăluiau hoardele asiatice, trecând prin foc și sabie orice firicel de viață întâlnit în cale, când nu rămânea piatră pe piatră în calea lor, occidentalii își construiau liniștiți universități, biblioteci, catedrale, palate și cetăți, cântau și dansau, petreceau și se simțeau în siguranță, fiindcă „porțile” Europei erau apărate de români!

Ne observăm „partenerii” de drum de astăzi și vedem în ei foste sau actuale puteri continentale sau coloniale: americanii, englezii, francezii, germanii, spaniolii, italienii, olandezii, portughezii, turcii, austriecii și alții. Mentalitatea lor de „stăpâni” ai lumii s-a păstrat până azi. Dovadă că nu pot să înțeleagă că state precum România au dreptul să fie tratate pe picior de egalitate, că nu sunt slugile din debara. E greu să înțeleagă că doar lor li se cuvine totul, că micile state care au aderat la alianța cu ele nu sunt nici carne de tun și nici vaci de muls, ci parteneri de drum.

Am avut întotdeauna credința în Dumnezeu și în dreptatea lui; nu am răpit bunurile altora, ci ne-am mulțumit cu ale noastre, atâtea câte au fost. Am ajutat pe cei în suferință și în nevoie, deși ne-au jefuit alții cu sălbăticie, când au avut prilejul. Am ajut convingerea că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă și celor smeriți le dă ajutor!” Așa a spus Mântuitorul și așa credem. Coloși cu picioare de lut și cu fumuri de superioritate am mai văzut și vom mai vedea, cu siguranță, fiindcă neamul românesc va supraviețui tuturor micimilor și ranchiunelor, tuturor urilor și dușmăniilor, căci va avea întotdeauna ca aliat de nădejde pe Dumnezeu și credința în El. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*