Într-o seară aud la televizor la știri, cum președintele companiei Petrom a fost arestat dintr-o „regretabilă” confuzie. El vorbise despre marea pungă de gaze din Marea Neagră cu puțin timp în urmă, iar „oficialii de stat” doreau vânzarea companiei (clar că dânsul se împotrivea). La cârma Uniunii Europene se afla chiar Austria, iar noi doream să intrăm în marea „familie” europeană. Poliția își cere scuze public, iar Președintele companiei (un mare patriot și român) se retrage pe motiv de boală. Urmează la cârma companiei un fost coleg de muncă, unul care a crescut ca Făt Frumos din basmele noastre. După câteva luni compania este vândută la O.M.V. Vorba unui fost coleg: peștele mic înghite peștele mare. În perioada aceea noi construisem stații Petrom spre Budapesta, una din ele chiar se mai zărește în apropiere de graniță.
Peștele mic înghite peștele mare.
Sunt convins că mai sunt oameni care au lucrat la construirea acelui combinat de la porțile Vienei. T.M.U.C.B-ul a fost acolo prezent pentru a construi acel combinat din Viena încă din 1980. Ceaușescu a fost prost?
Și pentru că am lucrat mai mult de 30 de ani în această industrie și am cunoscut mulți oameni de valoare, vreau să vorbesc despre fostul meu coleg de școală, profesor universitar, doctor inginer, colonel (în rezervă) Marian Rizea. El a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea Petrom. În anul 2010 obținuse un profit de aproape de un miliard de euro, plătind taxe și impozite de opt miliarde de lei „Înainte de privatizare, producția de țiței extras era de cca. șase milioane tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone, 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiții de miliarde și aport de tehnologie, produce patru milioane tone țiței. (Din sală, cineva- o voce feminină- a strigat „4,7 milioane tone!”). Corect, am spus, așa să fie… Dar dacă în țară, în România, nu prelucrați decât cel mult 1,8 milioane tone țiței, la rafinăria Brazi (Arpechimul fiind închis), ce faceți cu restul producției? Unde o stocați? Sau o duceți în Austria pe barje, încălcând normele internaționale, în materie vamală… sau nu o declarați, să nu plătiți imfima redevență de patru la sută (în lume, redevența este de 16-22 la sută)”
Acum înțelegem de ce ne mor oamenii în case de frig…? Nu sunt bani pentru noi, pământul acesta, munca noastră, a fost pentru a face bani altora. Dar ce mai spune domnul Marian Rizea: „Nici nu vă închipuiți ce șuturi verbale și morale am primit a doua zi de la un șef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor- că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simț față de cei care aduc nu știu cât la bugetul de stat. L-am ascultat și în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la țară (în câmpia Buzăului și munții Zarandului), instruit și educat la școlile înalte din bariera București (zona Mimiu Ploiești- Liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol și gaze) l-am rugat să se facă mic și să meargă acasă, la mămica lui. La câteva zile un mare șef, om deosebit, care mă aprobă scrâșnind din dinți, m-a sfătuit să fiu mai blând. După câteva săptămâni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă și a peste 25 de ani de militărie, scârbit și informat că vom avea salarii mai mici, m-am pensionat. De atunci sunt liniștit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca într-o zi, trădătorii de neam și țară să dea socoteală în fața neamului românesc pentru încălcarea articolului 136 „Proprietatea” alin (3) din Constituția României”.
Același lucru ăl sper și eu! Căci, să nu uităm: „Cine stăpânește PETROM are un cuvânt important de spus în economie și cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus și în politica!“ (Adrian Năstase, 2003)
Lasă un răspuns