Brătienii – cea mai importantă familie de oameni politici români, a dat ţării trei prim-miniştri: Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu şi Vintilă I. C. Brătianu. Dintre aceștia, Ion Brătianu și Ionel Brătianu având contribuții importante la dobândirea independeței României, respectiv la unificarea tuturor provinciilor românești. Această familie a lăsat moștenire și un loc de poveste ce merită vizitat. Numele Brătienilor provine de la un „Bratiian din Bratiani”, localitate situată lângă Brădet, vechiul leagăn al Brătienilor, amintit într-un document din 29 iulie 1508. Acest document a fost dat în Bucureşti de domnul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău, fiul nelegitim al lui Vlad Ţepeş. Prin acest document se întărea lui Neagoe şi fiilor săi, anume Brătianu şi Neag, jumătate din satul Bratianii de lângă Brădet. Ei sunt strămoşii direcţi ai Brătienilor de mai târziu. „Bratian din Bratiani” este amintit din nou într-un document din 18 aprilie 1535. Întrucât abia din primele decenii ale secolului al XVII-lea, domnii Ţărilor Române, boierii dar şi oamenii de rând poartă nume de familie, Brătienii din secolele precedente se disting de alţii prin numele localităţii în care deţineau posesiuni, anume Brătienii de Sus şi Brătienii de Jos, care s-au unit cu Galeşul, alcătuind mai întâi comuna Brătieni-Galeşul, apoi Brăduleţ, situate pe Valea Vâlsanului, la 42 de kilometri distanţă de Piteşti.
Conacul familiei Brătianu poartă, ca și satul în care a fost construit, numele primei fiice a lui Ion C. Brătianu și este situat lângă orașul Ștefănești, județul Argeș. Ansamblul este unul dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate domenii boierești din România. Domeniul Florica este format dintr-un conac, cu fermă, capelă, cramă, observator astronomic și propria gară, care sunt amplasate în mijlocul unui parc dendrologic de 2,5 hectare. Întregul domeniu cuprinde aproximativ 3 hectare. Conacul, care a fost catalogat ca monument istoric de valoare națională și universală, clasa A, are o suprafață construită de 2.324 metri pătrați, cu suprafță utilă de 1.774 metri pătrați, având 40 de camere și 14 băi, desfășurate pe demisol, parter, două etaje și mansardă. Regimul comunist a naționalizat conacul în 1948, clădirea intrând în degradare până în anii ’70, când a fost restaurată și remobilată pentru a deveni „casă de oaspeți”. În 1993, Ministerul Culturii a decis înființarea, la Florica, a Centrului de Cultură Brătianu, iar, în 2003, imobilul a trecut din autoritatea Ministerului Culturii în cea a Consiliului Județean Argeș. În 2013, în urma unei decizii judecătorești definitive, ansamblul Brătianu a intrat în posesia moștenitorilor de drept ai familiei Brătianu, fiind apoi pus în vânzare de către Artmark Historical Estate. Prețul de pornire al ansamblului a fost stabilit la 2 milioane de euro, valoarea totală a acestuia fiind estimată între 2,5 și 3 milioane de euro.
Ministerul Culturii va intra în sfârșit în posesie și aici se va înființa un muzeu: Muzeul Național Brătianu – Vila Florica. Restaurat și deschis publicului în 2020, muzeul I.C. Brătianu este cel mai nou muzeu din țară. Situat la doar câțiva kilometri de Pitești și la mai puțin de 2 ore de București îl face destinația perfectă pentru o zi de weekend.
Vila familiei Brătianu de la Ştefăneşti (judeţul Argeş), locul de care-şi leagă numele cea mai importantă dinastie de oameni politici români, este opera lui Ion C. Brătianu şi a fiului său, Ion I. C. (Ionel) Brătianu. Acesta din urmă este, de altfel, şi cel care a desăvârşit conacul şi domeniul boieresc a cărui poveste a început în urmă cu mai bine de un secol şi jumătate. La Vila Florica, deschisă pentru vizitatori, s-au luat unele dintre cele mai importante decizii politice pentru România, iar domeniul de la Ştefăneşti a fost inclusiv loc de convalescenţă pentru Regele Carol I. În urmă cu 157 de ani, Ion C. Brătianu (1821-1891) se hotăra să-şi amenajeze o casă pe locul unei bătrâne construcţii de la Ştefăneşti, pe partea de moşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său, situată în imediata apropiere a şoselei care leagă reşedinţa judeţului Argeş de capitala ţării. Era primul pas spre ceea ce avea să devină domeniul Florica, botezat în memoria primei fiice a familiei Brătianu, la fel ca şi satul pe care s-a realizat edificiul. Monumentul pe care Argeşul îl datorează primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, doi dintre oamenii politici care au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne şi, totodată, doi pasionaţi constructori (mai ales Ion I. C. Brătianu) este rezultatul transformării unei case gândite pentru administrarea moşiei, într-o impresionantă reşedinţă boierească, folosită inclusiv pentru luarea unor decizii politice istorice. De numele lui Ion Brătianu se leagă Războiul de Independenţă, în timp ce lui Ion I. C. (Ionel) Brătianu, istoria acestui neam îi datorează, tot după un război, Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice. De-a lungul anilor, pragul Vilei Florica de la Ştefăneşti, considerată drept o „Mecca” a liberalilor, a fost trecut de nume sonore ale vieţii publice, de la Regele Carol I şi Regina Elisabeta până la oameni politici, scriitori, profesori, personalităţi de marcă ale culturii româneşti. „La fiecare sfârşit de săptămână, Ion Brătianu, pe care politica îl ţinea în Capitală, prefera să vină la «Florica». Regele Carol, de altfel, nota de fiecare dată în jurnalul său: «Brătianu, din nou la vie». Însuşi Regele şi-a petrecut, la un moment dat, convalescenţa în acest imobil, plimbându-se şi vorbind cu localnicii. În iarna 1864 – 1865, familia C.A. Rosetti a fost găzduită tot aici, perioadă pe care şi-au amintit-o cu drag în anii ce-au urmat”, explica Simona Şerban, director al Centrului de Cultură Brătianu de la Ştefăneşti. De altfel, orice om politic era primit aici de Brătieni, atunci când interesele politice o cereau. „A avut loc aici şi o întâlnire a reprezentanţilor Micii Înţelegeri (organizaţie cunoscută şi ca Mica Antantă, o alianţă politică între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei şi Regatul României – n.r.) şi a soţiilor acestora”, mai spunea Simona Şerban. În parcul Vilei Florica, chiar pe locul unde era banca preferată a lui Ion C. Brătianu, se găseşte grupul statuar numit „La Vulturi”, edificiu de artă contemporană realizat din piatră, în anii ’20, de către sculptorul croat Josef Mestrovic, un monument ce ar putea fi considerat o reprezentare simbolică a Micii Înţelegeri sau a fraţilor Brătianu (Ionel, Dinu şi Vintilă). Era anul 1858 când Ion C. Brătianu îşi stabilea căminul la ţară alături de Pia Pleşoianu, cea care-i devenise soţie, şi lua decizia transformării vechii locuinţe a părintelui său, Dincă, – o casă simplă compusă din patru camere şi o pivniţă – într-o nouă clădire, cu etaj şi terasă deschisă. Un proces amplu finalizat abia în 1872. Opţiunea sa pentru Florica, în detrimentul altor domenii ale familiei în care ar fi putut să se stabilească, i-a adus satisfacţii imense ilustrului om politic. „Ce m-aş fi făcut eu fără Florica? Aici mi-am găsit totdeauna sănătatea şi puterea trupească şi sufletească”, mărturisea Ion Brătianu, în 1887. O afirmaţie justificată de faptul că aplecarea şi dragostea sa pentru conacul de la Ştefăneşti nu s-au rezumat la construcţia propriu-zisă. Pentru că şi-a dedicat integral energiile sale gospodăreşti domeniului de la Florica, Ion C. Brătianu ajunge să vândă o parte din celelalte moşii pe care le moştenise, ca să cumpere, tot aici, la Ştefăneşti via Floreasca, horticultura fiind, de altfel, unul dintre hobby-urile care l-au preocupat pe marele om politic până până la moarte, via sa de la Florica fiind îngrijită şi exploatată după cele mai cunoscute şi verificate metode de la acea vreme. „Despre vinul de la Florica se ştia foarte bine în acea epocă. În 1858, Ion Brătianu a cumpărat via Floreasca din apropierea casei, pe care a exploatat-o, pentru a aduce venituri familiei sale. Se publicau în ziar anunţuri cu preţurile pe care Ion Brătianu le practica, iar corespondenţa familiei arată că, la degustările de vinuri ce se anunţau, Ion Brătianu trimitea şi el mostre de vin. În momentul în care a plecat să îl aducă pe Carol I, a observat acolo ce metode se foloseau pentru exploatarea viei şi a hotărât să le aducă şi la via sa de la Florica”, mai explica Simona Şerban. Practic, domeniul de la Florica era înconjurat de sute de hectare de viţă-de-vie, de cultura căreia s-a ocupat, în special, Ion C. Brătianu.
Era nu doar o pasiune, ci şi o importantă sursă de venit pentru familie, chiar şi mai târziu, când de domeniul de la Florica se îngrijea Ionel Brătianu, cel care, în 1890, accepta propunerea unui francez care se oferise să-i cumpere minimum o mie de vedre de vin, cu opt lei/vadra, obţinând, la vremea aceea, monopolul vinderii vinului în butelii. Pe domeniile Florica nu se produceau, însă, doar vinuri, ci şi lactate de foarte bună calitate (unt, brânză şi smântână), recunoscute ca fiind superioare de însuşi Regele Carol I, dar şi de Dimitrie Sturdza, care spunea că „brânza cu smântâna de aici te duc în păcatul lăcomiei”. Ionel Brătianu este, de altfel, şi cel care în 1889, hotărăşte, după îndelungi rugăminţi adresate tatălui său, să modifice casa construită de Ion C. Brătianu şi să adauge, pe lângă vechile camere şi săli de baie, parchetul, o farmacie, sală de bal, sală de scrimă şi sală de biliard. Şi, deşi casa a fost modernizată, Ionel Brătianu a lăsat neschimbate camerele tatălui şi pe cea a mamei sale. „Cultul pentru Ion Brătianu era extrem de evidenţiat în casă. În 1925, Ionel Brătianu va adăuga şi al doilea etaj, care oferă privitorului o panoramă extraordinară asupra Văii Argeşului şi asupra Piteştiului. Au fost construite şi fermele, care adăposteau toate animalele domestice, de la găini până la herghelia de cai şi cireada de vite. Au construit şi uzina electrică ce producea curent electric pe proprietate, deasupra având observatorul astronomic. Soţia lui Ionel Brătianu, Eliza, a fost cea care s-a ocupat de aranjarea parcului din jurul Vilei Florica”, ne mai spune Simona Şerban. „Moşul meu a lăsat o casă cu o pivniţă şi patru camere. Tatăl meu a mai adăugat opt camere. Am mai adăugat şi eu şi sper ca şi generaţiile viitoare, pentru dragostea ce o au pentru Florica, vor mai adăuga şi ele ceva. Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român.” (Ionel Brătianu Discurs la tribuna Parlamentului, în 8 februarie 1909).
Conacul a ajuns la forma existentă și astăzi în două etape, dacă neglijăm epoca comunistă. Construcția conacului a fost începută în 1858 de către Ion Brătianu, urmând ca între anii 1889 și până în 1925 acesta să fie definitivat la forma actuală la dorința fiului, Ionel Brătianu. Dacă o parte din mobilier este modern, se poate observa cuptorul țărănesc imens dar și ușa veche, din 1823, decorată cu motive dacice, păstrate. Aceași ușă are și încuietoarea originală, în continuare funcțională. Apoi, urcând la etajul 2, se poate intra pentru câteva momente în biroul lui Ionel Brătianu, acolo unde multe hotărâri importante pentru țara noastră au fost gândite și poate și luate…
După ce am ieșit din Conac, am observat cu bucurie basorelieful antic al „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea î.Hr. și a fost adus de la Sarmizegetusa Regia, fiind încastrat în zidăria peretelui de la intrare. Primul ordin al unor cavaleri acum neștiuți ai Danubiului Zamolxian, ce și-au oferit viața și eforturile dezvoltării unei societăți secrete ce a încercat deslușirea tainelor vieții în materie, dar și a vieții spirituale. Dacă ar exista un interes deosebit asupra celor moștenite de la strămoși, aș fi descoperit o copie a acestui frumos basorelief și la Muzeul Civilizației Daco-Romane de la Deva, dar și la Muzeul Național de Istorie a României din București. De asemenea, basorelieful getic cu capetele de bouri cu ghirlande de flori în coarne aflat în zidul de sprijin de lângă castelul din Balcic (Bulgaria) al Reginei Maria a României ar merita o astfel de copie în muzeele importante din România. Cum să ne cunoaștem istoria, dacă o neglijăm și trecem pe lângă ea cu indiferență?
În capela aflată pe domeniu sunt criptele lui lui Ion C. Brătianu, Ionel I. C. Brătianu, Dinu Brătianu, Vintilă Brătianu și Gheorghe Brătianu. Grupul statuar „La Vulturi” este aşezat pe locul unde era banca preferată a lui Ion C. Brătianu și este realizat din piatră de către sculptorul croat Josef Mestrovic. Acesta ar data din anii 20 şi ar putea fi considerat o reprezentare simbolică a Micii Înţelegeri (România, Iugoslavia şi Cehoslovacia) sau a fraţilor Brătianu (Ionel, Dinu şi Vintilă). Amplasată într-un cadru feeric, vila Florica este inima locului. Dacă timpul vă este favorabil, vizitați domeniul Brătianu, devenit acum muzeu. Veți simți emoția unor momente istorice irepetabile pe care țara noastră le-a parcurs. (G.V.G.)
Lasă un răspuns