De cele mai multe ori noi facem o confuzie între barajele vizibile la suprafață și centralele hidroenergetice. Într-adevăr sunt foarte spectaculoase barajele și lacurile de acumulare din spatele lor, care oferă șansa unor peisaje deosebite, câteodată a unei posibilități de circulație pe coronamentul barajelor, a unor exploatații piscicole, a unor locuri de relaxare, pontoane, pensiuni. Dar ele sunt doar o parte a sistemului complex pe care îl reprezintă centralele hidroenergetice. O mare parte a acestui sistem nu se vede pentru că se află în inima muntelui. Acesta este cazul și hidrocentralei Lotru-Ciunget, care este o hidrocentrală subterană situată la 350 m sub munte, în județul Vâlcea, pe râul Lotru, fiind declarată ca cea mai mare uzină hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării noastre. Pusă în funcțiune în anul 1972, Hidrocentrala Lotru – Ciunget (CHE) din Malaia, unicat în România și în sud-estul Europei datorită căderii foarte mari de apă pe care o prelucrează (800 metri), ocupă un loc de frunte în cadrul amenajărilor hidroenergetice din România, atât datorită puterii sale instalate, de 510 MW (pentru comparație, un reactor de la Cernavodă are o putere electrică totală de circa 706 MW, din care aproximativ 650 MW net), care este cea mai mare putere instalată pe râurile interioare ale țării, cât și datorită complexității schemei sale de amenajare. Amplasată subteran, la 140 metri sub talvegul râului Latorița, aceasta este echipată cu trei hidroagregate cu turbine de tip Pelton de 170 MW fiecare. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în patru-cinci minute, în situațiile de criză ale Sistemului Energetic Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii și a frecvenței. Se aprovizionează cu apă din lacul de acumulare Vidra din localitatea omonimă.
În anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH), viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării. În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivației principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni secundare, a patru baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (trei stații de pompare, etc. și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115 MW).
Barajul Vidra este amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra, la 30 kilometri amonte de stațiunea Voineasa. Reprezintă principala amenajare din cadrul schemei de amenajare a râului Lotru. Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor volume mari de lucrări în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972 și a ultimului grup în august 1975. Lucrările la celelalte două hidrocentrale, Mălaia și Brădișor, au demarat în toamna anului 1973, punerea în funcțiune a hidrocentralei Mălaia s-a făcut în 1978, iar a celei de la Brădișor în anul 1982. Astfel s-au construit șapte baraje, s-au forat munții pentru 186 km de galerii subterane, centrale, au fost făcute 82 de captări secundare. În perioadele de vârf, pe șantierele pentru amenajarea Lotru – Ciunget erau cel puțin 12.000 de oameni. În plus, pentru buna desfășurare a activităților de zi cu zi, s-au făcut vreo 600-700 kilometri de drumuri.
Valea Lotrului este situată în inima Carpaților Meridionali, de unde râul Lotru își adună apele de pe o suprafață de peste 1000 km pătrați și pe o lungime de aproximativ 80 km, între Masivul Parâng și Munții Lotru, Căpățânii și Latoriței. Potrivit specialiștilor, cel mai înalt punct al amenajării – care în realitate se întinde pe suprafața a patru județe (Vâlcea, Gorj, Hunedoara și Sibiu) – este chiar cel din care izvorăște râul, la peste 2.000 de metri altitudine, din Lacul glaciar Gâlcescu. Lotru dispune de o rețea densă de afluenți și de numeroase lacuri naturale și acum, artificiale. Barajul (primul la vremea respectivă alcătuit din anrocamente) și Lacul Vidra, castelul de echilibru, hidrocentrala subterană de la Ciunget și galeria de fugă reprezintă axul central al Amenajării Lotru – Ciunget. Castelul de echilibru de 121 de metri, din care cea mai mare porțiune este îngropată, se află pe munte, chiar deasupra centralei subterane, și asigură căderea apelor printr-o conductă din oțel de peste 1.300 m lungime, în cele trei turbine ale centralei.
În anul 2009 hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MWh, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare. Centrala – fiind cea de a doua ca mărime după Porțile de Fier – a fost realizată după o idee ce a aparținut lui Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii românești, fiind schițată încă din 1934. Imensa cavernă de sub munte a Sălii Turbinelor, în care se ajunge printr-un tunel de peste un kilometru lungime, adăpostește spectaculoasa sală a mașinilor de 130 de metri lungime pe 15 metri lățime și 35 de metri înălțime, dar și anexele sale, ca un imens OZN prizonier al muntelui. Centrala oprită pentru retehnologizare a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces care a presupus investiții de 88 de milioane de euro. Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 – 40 de ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor. Considerată o bijuterie inginerească, despre CHE Ciunget și întreaga amenajare de pe Lotru se spune că este „perla coroanei hidroenergiei românești”. În caz de avarie în sistemul național energetic, uriașa mașinărie de pe Lotru se poate pune în funcțiune la putere maximă în trei-patru minute.
Lasă un răspuns