Nicolae Donici a fost un astronom român originar din Basarabia (Republica Moldova). S-a născut pe 13/25 septembrie 1874, la Chișinău, în Imperiul Rus și a fost fiul familiei nobililor Nicolae A. Donici și Limonia Macri, strănepotul fabulistului Alexandru Donici și stră-strănepotul legislatorului Andronache Donici, rudă a generalului Matei Donici și a scriitorului Leon Donici (Dobronravov) (pe linie maternă). A urmat cursurile liceului Richelieu din Odesa (promoția 1893) și ale Universității din Odesa. După absolvirea cu distincție a universității în 1897 a plecat la Sankt Petersburg unde și-a început cariera științifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii. După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la ședința Societății un referat detaliat despre lucrările sale și despre activitățile de pregătire a expediției pentru observarea eclipsei totale de Soare de la 30 august 1905. Lui Donici, care era deja un specialist cu renume în domeniul cercetării Soarelui, Academia i-a încredințat conducerea expediției în Spania în anul 1900. În perioada 1901-1916 N. Donici este șeful misiunii astronomice a Academiei de Științe din St. Petersburg. A reprezentat Academia rusă de științe la toate expedițiile astronomice internaționae, astfel: 1901, Sumatra; 1904, Cambodgia; 1905, Alcala de Chivert (Spania); 1907, Asuan (Egipt); 1911, Ovar (Portugalia); 1914, Feodosia (Crimeea). A continuat apoi ca reprezentant al României: 1917, Dubăsarii Vechi (Basarabia), 1932, Cape Porpoise (Maine, USA); 1936, Inebolu (Turcia).
În anul 1908, în premieră mondială, a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii Vechi în Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Aici avea „o lunetă astronomică Zeiss cu o distanță focală de 10 m și o deschidere a obiectivului de 100 de mm, la care se poate atașa fie un spectrograf, fie un spectroheliograf autocolimator” (Mircea Herovanu), precum și multe alte aparate. Era al șaptelea observator din Europa cu spectroheliograf și singurul din Europa Orientală (singurul observator „privat”).
Forța cu care s-a consacrat în domeniul astronomiei nu a întârziat să-i fie recunoscută de comunitatea științifică internațională. În anul 1910 participă la Reuniunea de la Observatorul American de la Passadena și, în același an, urmărește Cometa Haley, vizibilă doar odată la 75-76 de ani. Peste doi ani devine doctor honoris causa al Universității din Coimbra (Portugalia), iar în 1914 a fost cooptat în Societatea germană de astronomie. Pe atunci ajunsese șambelan al țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă a avut asistenți pe Leonid (Lev) Oculici (Okulitch, basarabean, pe la 1936 era directorul unui observator din Polonia), baronul Emanuel A. von der Pahlen (1882-1952, un crater de pe lună îi poartă numele), doctor în matematică de la Gottingen și Andrei Baicov (1886-1958).
Între anii 1918 -1944 a locuit și lucrat la Dubăsarii Vechi și București. Din 1924 conduce secțiunea „Fundației Culturale Principele Carol”. În 1922 participă la înființarea Uniunii Astronomice Internaționale. Participă în 1925 la congresul Uniunii Astronomice de la Cambridge, iar implicarea sa în această organizație va continua până în 1939 (la întâlnirea de la Stockholm). În iunie 1936 a condus expediția română pentru studiul eclipsei totale de Soare din Turcia. Expediția a fost sponsorizată de Fundația Regală Română, iar la observarea științifică a fost folosit un telescop cu distanță focală de 10 m.
Nicolae Donici a fost silit să se refugieze dincoace de Prut, după invazia sovietică din iunie 1940. S-a ocupat cu organizarea la București a „Observatorului Astronomic” în casa donată de amiralul Vasile Urseanu, aflată pe Bulevardul L. Catargiu. Schimbarea de regim din România îl face șă aleagă străinătatea și din anul 1944 a locuit în Franța. A lucrat la Meudon și Nisa, fiind susținut material de Centrul Național al Cercetării Științifice N.D.. A mai putut realize patru misiuni în Sahara, la Tamanrasset. S-a stins din viață la Puget-Théniers, o comună situată la cca 55 km de Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1960 (a.s.v. Magda Stavinschi, în monografia dedicată savantului apărută în 2015, cea mai completă din punct de vedere științific și biografic).
Cercetările astronomice ale lui Nicolae Donici se referă la astronomia Soarelui, cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. A observat 8 eclipse de Soare în diferite părți ale lumii (la 1900 și 1905 în Spania, 1901 în insula Sumatra, 1904 în Cambodgia, 1912 în Portugalia, 1914 în Rusia, 1932 în SUA și în 1936 în Turcia), 8 eclipse de Lună. A stabilit că planeta Mercur nu are atmosferă, pe baza studierii trecerii planetei peste discul Soarelui în anii 1907 și 1924, a observat și fotografiat cometa Halley în anul trecerii acesteia la periheliu (1910), a cercetat planeta Saturn, a observat și măsurat lumina zodiacală în Egipt (1908) și în Algeria (1947-1952). La 1907 o fotografiat în Egipt trecerea planetei Mercur peste discul Soarelui, ca și în 1914. În anul 1903 a efectuat observații astronomice pe muntele Mont Blanc la o altitudine de 4810 m.
A fost membru al Uniunii internaționale pentru studiul Soarelui din 1907 din partea Rusiei, al Uniunii Astronomice Internaționale (din 1922), al societăților astronomice din Rusia (până la 1917), Germania și Franța. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare („Membru Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din 1991 (post mortem) și doctor honoris causa al universității din Coimbra, Portugalia, al cărui membru era din 1912. Autor a cel puțin 77 de publicații științifice scrise aproape toate în limba franceză (multe apărute în Bulletin astronomique. Revue générale des travaux astronomiques), dar are și câteva articole în română, rusă și germană, multe publicate în „Memoriile Secțiunii Științifice ale Academiei Române”, în limba română sau în cea franceză. Conacul său din comuna Dubăsarii Vechi, Raionul Criuleni, din Republica Moldova se mai păstrează și astăzi, într-o stare de neîngrijire, deși un monument i-a fost ridicat în apropiere ocazia aniversării a 120 de ani de la naștere.
Opera sa constă în articolele și volumele următoare, cu referire la cercetările astronomice pe care le făcea: Rapport sur le Premier congres de l’Union astronomique tenu à Rome de 2 au 10 mai 1922, București, 1923; Observatoire d’Astronomie Physique, 1924; Sur une méthode nouvelle d’investigation des phénomènes solaires, Bulletin de la Section Scientifique de l’Academie Roumaine, 1923, VIII année, nr. 9, Bucarest (și d.rom., Chișinău, 1927); Al patrulea congres al Uniunii astronomice internaționale (septembrie, 1932); Catalogul BNRM Nume persoană: donici, nicolae n; Observatorul de astronomie din Doboșarii-Vechi (Basarabia), Natura : Revistă științifică de popularizare, nr. 5/1928, p. 28; Ueber die Vergrœsserung des Radius des Erdschattens bei Mondfinsternissen (Astr. Nachr., I5I); XVIII, 46.
Drept omagiu, Asteroidul 9494 „Donici” îi poartă astăzi numele, la sugestia deoasebitei doamne Magda Stavinschi. Deasemenea, un monument a fost plasat la conacul său de la Dubăsarii Vechi (Republica Moldova), la 120 de ani de la nașterea savantului. Observatorul astronomic al Universității de Stat din Moldova și o stradă din Chișinău îi poartă numele, deasemenea Liceul Teoretic din Dubăsarii Vechi are numele său. În 1994 la Chișinău și în 2014 la București, cu sprijinul Academiei Române s-au organizat manifestări comemorative.
Lasă un răspuns