Cineva își bate joc de noi. Bătaie de joc grosolană, mitocănească, grețoasă, lipsită de orice fel de reținere. Cineva își bate joc de bărbat și îi spune că nu e bărbat, că de fapt e femeie, numai să vrea, sau, și mai bine, că poate fi dimineața bărbat, la prânz femeie și seara hermafrodit, numai să vrea, și râde apoi gros cu dinții știrbi și cu gura neagră. Și-i mai zice cineva că asta e realitatea și normalitatea, iar dacă nu o vede, înseamnă că e prost sau e bolnav și trebuie tratat, trebuie vaccinat, după care iar râde și se bate cu palmele peste coapse. Îi mai zice bărbatului că poate să și nască dacă vrea, după care se răstește la maternități să facă loc bărbaților în saloane și în camera de naștere, că dacă nu, închide tot spitalul.
Cineva îi zice femeii că nu e femeie dacă ea nu vrea să fie și nici nu poate ca să nască decât prin cezariană, dacă are noroc, bani și îndrumarea necesară sau, de fapt, că este stearpă. Și râde bestia cu dinții lipsă și cu gura neagră.
Cineva ne zice să mâncăm, dacă ne este foame, viermi, gândaci și libelule, că porcii au pestă, găinile gripă, iar vacile sunt nebune și elimină gaze care poluează atmosfera și contribuie la încălzirea globală, aia care ne încinge creierele și ne inundă cu ghețarii topiți până peste cap de se aud căpățânile cum sfârâie în bulboane. Și ca urmare, cineva ne pune apoi să desființăm fermele de porci, de vaci, de păsări, oi și capre și apoi râde de se prăpădește. Se ține cu mâinile de burtă și râde.
Cineva ne declară reacționari, nostalgici și îndărătnici dacă nu ne spălăm pe mâini din oră în oră sau chiar mai des dacă e cazul, dar ca să nu risipim apa de care multă lume duce lipsă și care costă să fie pompată în locuințele noastre, ne îndeamnă să facem duș în doi sau să ne spălăm pe corp cu un burete înmuiat în apă cu moderație, așa cum se spală morții. Apoi se uită la noi, ne privește în ochi, se întoarce cu spatele și râde. Îl umflă râsul.
Cineva închide minele de cărbuni și oprește termocentralele că poluează. Oprește și hidrocentralele din solidaritate energetică, dinamitează conductele de gaze pentru apărarea drepturilor și libertăților individuale, a democrației și a progresului și ne spune că energia e pe terminate, că nu mai ajunge pentru toată lumea, că trebuie să stăm în frig și să răbdăm pentru binele omenirii și al nostru.
Cineva ne spune că e gata bunăstarea și că s-a terminat cu statul binefăcător, că vine foametea și boala și frigul, că nu mai sunt bani,că s-au dus pe arme, pe bombe, bombe curate și murdare, pe drone, pe avioane, sateliți și lasere, pentru că aici e lipsa cea mai mare. Erau vechi, expirate, cu termenul de garanție depășit și trebuiau înlocuite.
Cineva ne învață umanismul progresist. Dacă hoțul nu poate intra în casă, să îi dăm noi lucrurile pe fereastră. Dacă hoțul a fugit cu lucrurile noastre peste râu, noi să-i ținem spatele să nu vină cineva să-i dea de urmă, să îi cântăm în strună și să-l compătimim că n-a avut, săracul, și a trebuit să vină la noi să ne fure. Cineva ne penalizează că nu dăm hoțului destul. Că mai avem lucruri ascunse pe sub pat.
Cineva își bate joc de noi. Ne pune să ne împușcăm președinții în zi de sărbătoare sfântă și apoi râde: „Uite cât de sfântă a fost! Mai vreți sfințire?”. Ne arată cu degetul cine ne sunt prietenii și cine ne sunt dușmanii (de cele mai multe ori noi înșine) și democratic ne curăță de dușmani pe rând sau cu grămada.
Cineva ne dărâmă casa că era prea veche și ne vinde corturi colorate noi. Cineva râde de cântecul privighetorilor noastre și le împușcă. Cineva ne trimite urșii la cerșit.
Cineva ne spune că suntem bolnavi și râde. Noi ne prefacem că nu-i vedem rânjitul și credem ce ne spune. Îi cerem sfatul și medicamentul care să ne însănătoșească. Ne dă și sfatul și medicamentul, medicament numai de el știut și ne taxează. Ne taxează de conformitate, cu bani, cu reacții adverse, cu alte boli și cu alte morți. Apoi râde.
Cineva își demonstrează teoria despre noi. Cine, ce și cum suntem noi de fapt. Suntem cum vrea el să ca fim. Cum și cât vrea el să fim. Și noi ne dăm silința să fim așa cum vrea el. Cine este acel cineva? Oricine, oricum, oriunde, peste tot și nicăieri. Nu ne interesează cine este. Este el, care ne spune ce și cum și… gata.
Cineva își bate joc de noi. Cineva râde de noi, iar noi râdem, râdem și noi. Râdem tâmp și dăm din cap. Ne umflă râsul. Suntem umflați de râs și așteptăm să ne luăm zborul. Și, așa cum am visat, zburăm, suntem în aer.
Lasă un răspuns