Rezerva coțcarilor pe vârfuri de consum energetic…

Termocentralele nu se închid!… Se pun „la păstrare”… Adică, nu se închid în felul în care s-au pus lacătele pe sute de unități industriale în ultimii treizeci de ani… Prin prăduirea directă… Acum se va proceda altfel… O altă metodologie, dar tot a băieților deștepți în jefuirea țării… Căci, nu, nu se închid, după cum se jură și guvernanții… Ele vor fi puse într-o „rezervă tehnică”… Nu neapărat conservate, nu neapărat ținute „în viață”, cât să permită reactivarea lor într-o situație de calamitate… Cum ar fi alte secete și alte scăderi dramatice ale apelor din bazinele hidrografice sau poate chiar o revizie eronată la Centrala de la Cernavodă, care ar putea determina deconectarea de urgență a acesteia de la sistemul energetic. Adică acele scenarii din zona cazurilor de forță majoră, datorate unor probleme tehnice sau cauzate de posibile erori umane…

Iar aici avem un prim reper al unei alt matrapazlâc de proporții prin sfori guvernamentale și de clică politică… Pentru că, în această limbariță de promisiuni a guvernanților, nu se vorbește nici măcar despre rezerva statului… Dacă o mai exista și aceea; fie și pe hârtie… Nu se sugerează nici măcar o așa-zisă rezervă tehnică la a dispoziția statului…

Ministrul energiei șâșâie doar din spatele ochelarilor de șerpar prăduitor despre o rezervă tehnică a nu se știe cui, și nu pe termen lung, ci numai pentru următorii opt ani… Să își mai revină prețurile pe piața imobiliară, pentru a nu vinde pe nimic terenurile, firește pentru alte „huburi” de reindustrializare „finalizate”, în cele din urmă, ca proiecte ale unor dezvoltatori imobiliari… Și care vor „valorifica” astfel și aceste termocentrale, vândute la acel moment, motivat, din necesitatea de a închide alte găuri negre, ceva mai mici, dar tot spărturi la sacul bugetului, prin costurile legate tocmai de procesul de menținere în acea presupusă rezervă tehnică, dar și cele de achitare a unor servicii de pază, ălea poate alese „strategic”!, și al circuitului hârtiilor între ministere…

În rest, este vorba de aceeași mârlănie a ministrului energiei pe modelul de la „Mintia”… Doar că acum acoperă alt dosar de subminare a economiei naționale într-un fel mai „științific”… Și este o minciună de proporții în acestă promisiune că nu se închide nimic, ci se transferă totul într-un soi de rezervă, pentru că, dacă am fi vorbit despre o intenție onestă, se spunea clar că este vorba despre rezerva statului, fie ea și prost etichetată ca simplă rezervă tehnică. Mai mult, dacă vorbeam despre așa ceva, un asemenea transfer patrimonial uzinal, de terenuri, clădiri și utilaje, acesta nu se făcea prin „legea decarbonizării”, cum ne spun guvernanții, ci prin acte legislative precise, la nivel de comisii strategice, nu prin vânturarea de „paragrafe” (nici măcar pe rânduri concrete, ci pe vorbe presupus „deduse”!) dintr-un PNRR reinterpretat în folosul guvernanților…

De fapt, nici nu mai contează în ce fel de rezervă intră termocentralele… Căci, oricum s-ar numi, efectul imediat este același: scoaterea lor din funcțiune. Or, nu ne încălzește cu nimic faptul că „termocentralele nu se închid” atâta vreme cât, pe alte vorbe și prin alte măsuri, sunt puse pe o tușă cu efect similar… Adică tot restrângerea energetică la nivelul sistemului național, prin privarea de plusul de energie pe care îl puteau oferi, în funcționare, acestea. Fie și „doar” până în 2030. Pentru ca, din 2030, încolo să vorbim despre vânzarea lor „legală”, probabil din cauza neîndeplinirii standardelor de conversie de pe cărbune pe alte surse aiuritoare, fie din cauza acumulării pierderilor din procesul de păstrare „în rezervă”, chiar dacă nu vorbim despre costurile de conservare, ci strict despre cele de pază și salarizare a altor administratori „speciali”, aflați deja pesemne în „rezerva” de pregătire a băieților deștepți din energie…

Și, ca în Caragiale, se menționează într-un act adoptat de parlament că „prin rezerva tehnică se înțelege rezerva de putere asigurată cu scopul de a înlocui grupurile indisponibile”… Adică rezerva se înlocuiește pe sine într-un proces aproape „ubicoidal”!… Cu repere clare a ceea ce se va întâmpla la noi, în vreme ce marile puterii vor înnegri cerul european cu fumul termocentralelor lor, de la „interzicerea punerii în funcțiune a unor noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă”, la reglementare „închiderii și conservarea grupurilor energetice pe bază de lignit și huilă”, „închiderea carierelor de lignit și a minelor de huilă” (adică a surselor de materie primă!), fiind prevăzut ca totalul instalat de energie electrică pe bază de lignit și huilă, ce va fi scos din exploatare treptat, până cel târziu în anul 2032, să fie de 4920 MW, din care 3780 MW până la sfârșitul anului 2025.

Adică, probabil cam cât va introduce Germania înapoi în sistemul ei energetic, ca producție energetică pe bază de cărbune…

Lasă un răspuns