Să spui că pisaniile lui Ștefan cel Mare de la Cetatea Albă sunt părți ale unui „patrimoniu comun” cu ucrainienii este o blasfemie… Mai ales când astfel de vorbe vin din retardul scârbavnicei vorbirii al aceluia ce ar trebui să protejeze patrimoniul cultural al țării. Este însă o insolență născută și din încercarea evidentă de a tăinui lucruri pe care guvernanții noștri le cunoșteau, dar le-au ascuns de noi – simplii oameni, dar și de istorici și arheologi, pentru a ține departe adevăruri ce puteau să ne izbăvească de multe tare… Ale delăsării, ale neputinței, ale nepăsării și abandonului de neam. Probabil că, acum, acest ministru, acest guvern și aceste autorități, ce se leapădă fără nici o remușcare de sfinte părți ale istoriei noastre, încearcă să-și mascheze strechea de trădători și mezatori prin punerea furtului pisaniilor moldovenești ale lui Ștefan cel Mare doar în seama rușilor… Deși, hoții dintâi sunt cei ce le-au dus, cu ani în urmă, de la Cetatea Albă la Herson – Ucraina, nu?!…
Dar ce interes ar fi avut rușii să care după ei lespezi de pietre, fie ele și din ziduri de cetate?!… Poate doar dacă nu pregătesc o restituire patrimonială pe care să o dea, la momentul potrivit, tuturor acelor țări care, acum, nu vor să-și rememoreze rapturile teritoriale pe care le-au suferit în istorie pentru ca ucrainieni să aibă o țară… State ce nu vor să-și amintească dramele umane și teritoriale din istorie, și nu pentru a cere cumva aceste teritorii înapoi, ci pentru a le așeza, ca îndreptări istorice a unor fapte nerecunoscute nicicând, în relația cu Ucraina de mâine… Aia care ar trebui să intre în UE și după asumarea acelor lucruri…
Rușii vor poate să ne furnizeze argumente la argumentul primordial, el izvor de fapte ce ar trebui îndreptate, acea formare a Ucrainei și din teritoriile luate de la noi, fără a se fi negociat vreodată vreun tratat real între noi și Kiev, în care să punem pecete definitivă drepturilor noastre, și vor să ne facă anumite „daruri”… Pe care, este previzibil că, în momentul la care le-am accepta, „globaliștii” noștri, de la guvernanți la politicieni și media aservită, le-ar eticheta drept „cadouri otrăvite”…
Și totuși, deloc surprinzător, după felul în care au reacționat ai noștri, este clar că au avut habar de aceste fapte… De întreg patrimoniul românesc aflat ilegal în Ucraina… Dar pentru a nu ajunge ca vreun istoric să pună întrebarea-esență, cum au ajuns pisaniile lui Ștefan, de pe zidurile Cetății Albe într-un muzeu din Herson, în muzeul de istorie al oraşului (!), au născocit rapid definiția „patrimoniului comun” pentru vestigii de drept doar ale noastre… Iar restul cuvintelor acestui ministru al deculturalizării, cum că suntem gata să organizăm acțiuni speciale pentru a aduce la noi, „pe lângă cele trei milioane de refugiați ucrainieni” (iar pe asta chiar a scăpat-o, dar acum avem și noi o cifră pentru a pune în discuție existența unei acțiuni coordonate vizând strămutarea de populații străine în România sub masca ajutorării refugiaților!) sunt doar pentru distragerea atenției spre alte lucruri…
De fapt, acești monștri ai sfărâmării fuiorului ființei românești, știau de multă vreme despre prezența celor două pisanii la Herson, în Ucraina… Din 2013, când, după mai bine de jumătate de secol de la ultimele consemnări, au fost descoperite întâmplător în muzeul din Herson de arheologul ucrainean Andrei Krasnojon… Dar guvernanții noștri au avut grijă să ascundă și atunci adevărul din prea slugarnica lor aplecare ca „diplomați”…
Or, de ce măcar acum, în loc să vorbim despre un așa-pretins „patrimoniu comun”, de ce nu cerem înapoi pisaniile lui Ștefan, fie rușilor, fie ucrainenilor dacă le vor „găsi”, pentru a le duce la locul lor de drept, în Cetatea Albă?….
Pentru că și așa poate fi fărâmițată corola de unitate și destin a unui neam… Care acceptă să vadă, când și când, o copie a spadei lui Ștefan cel Mare, aflată și astăzi la turci, dar nu catadicsește să încerce măcar să aducă la pieptul națiunii spada originală a domnitorului pentru a tăia tocmai acel nod de blestem ce pare că ne însoțește în vremuri (ori poate tocmai de aceea?!), și care lasă și alte artefacte, precum pisaniile aceluiași Ștefan cel Mare și Sfânt, să binecuvânteze prin prezența lor pământurile altora…
Lasă un răspuns