Două monumente epigrafice, reprezentând „tabulae” de bronz care conţin legile municipiului Troesmis (judeţul Tulcea), emise în timpul împăratului Marcus Aurelius, care au fost furate şi înstrăinate, au fost repatriate de la Londra în cursul anului 2015. Cele două artefacte valoroase au fost repatriate din Londra, în urma cooperării cu autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ca urmare a urmăririi penale efectuate de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Autorităţile judiciare britanice au fost sesizate prin intermediul unui birou de avocaţi de o casă de licitaţii din Londra, unde aceste artefacte antice apăruseră spre a fi vândute. Conform actelor de urmărire efectuate, artefactele fuseseră sustrase în anul 2002, din situl arheologic al oraşului antic Troesmis, din comuna Turcoaia, judeţul Tulcea, clasat ca monument istoric, iar ulterior au fost oferite la vânzare pe piaţa internaţională de antichităţi la preţul de 80.000 de lire sterline. Cele două „tabulae” sunt din bronz, şi sunt scrise în limba latină. Una măsoară 67 x 54 cm, iar cealaltă 59 x 50 cm. Artefactele sunt autentice, reprezentând „legea municipală a unui oraş roman”, provin din municipiul roman Troesmis (Igliţa, judeţul Tulcea) și au fost emise în timpul împăratului Marcus Aurelius. Pe cele două table, pe care se păstrează părți din capitolele al XI-lea respectiv al XXVII-lea – al XXVIII-lea, se fac precizări privind alegerea solilor orașului și condițiile pe care candidații la alegeri trebuiau să le îndeplinească, este menționat numele complet și oficial al orașului (municipum Marcum Aurelium Antoninum et Lucium Aurelium Commodum Augustum Troesmensium) care asigură datarea acordării statutului de municipium așezării urbane de la Troesmis în anii 177-180 d.Hr., în timpul domniei comune a împăraților Marcus Aurelius și Commodus.
Troesmis (oare numele vine de la Troia? sau de la „troian”?) a fost o cetate getică aflată în nord-vestul Dobrogei de astăzi (jud.Tulcea), pe malul Dunării. Orașul antic ocupa o suprafață întinsă, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia, acoperită azi de ruine. Situl cuprinde: Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso – roman, de plan poligonal cu turnuri în formă de potcoavă la colțuri. În interior sunt 2 bazilici și zidurile mai multor edificii. Fortificația a fost construită pe un platou situat deasupra carierelor de granit de la Cotul Armanului: ea are o formă pătrată, cu laturile de nord și sud de 120 m, iar cele de est și vest de 145 m.; Cetatea de vest este contemporană cu cea dintâi. Cetatea a fost ridicată pe un promontoriu impunător, la 36 m deasupra nivelului mării și se vede de la o mare depărtare pe Dunăre. Forma trapezoidală, cu laturile de 150 de m (cea de sud și de nord), respectiv de 100 m (latura de est) și 80 m lungime (latura de vest), a fost impusă de configurația terenului și Așezarea civilă, aflată între cele două cetăți, delimitată de trei valuri cu șanțuri, reprezentând 4 faze succesive de dezvoltare a așezării în perioada sec. II – VII. Printre numeroasele vestigii arheologice aflate în acest vast complex, sunt de menționat valuri de apărare, un canal, două apeducte, un mythraeum (templu) ș.a. Până azi, ruinele nu au fost cercetate sistematic și exhaustiv pe întreaga lor suprafață. Primele săpături au fost făcute de Engelhardt în 1864-1865. Ruinele au fost apoi văzute și studiate fără săpături de către Grigore Tocilescu (ocazie cu care Pamfil Polonic a ridicat planul celor două cetăți) și de Vasile Pârvan. În 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetății de Vest, dar rezultatele și rapoartele acestor puține cercetări au rămas în cea mai mare parte nepublicate. O soartă mai bună au avut inscripțiile decoperite aici, publicate încă de timpuriu în lucrări prestigioase. Un număr însemnat de monumente de la Troesmis (33), sunt duse de Engelhardt la Paris (Franța), unde se află și azi în Muzeul Saint Germain-en-Laye. Troesmis a fost de-a lungul întregii perioade antice un important punct strategic și de aceea el este menționat în principalele izvoare geografice, uneori ca sediu al unor legiuni romane. Cea mai veche mențiune a sa este în „Ponticele” lui Ovidius, în forma Troesmen (acuzativul lui Troesmes. El apare apoi la Ptolemeu, numit „Τροισμίς”, ca lagăr al legiunii a V-a Macedonica. „Itinerarium Antonini”, două secole mai târziu, îl numește Trosmis, îl așează între Beroe (Piatra Frecăței) și Arrubium (Măcin) și plasează aici garnizoana legiunii I Iovia. Nu mult mai târziu, când a fost scrisă „Notitia Dignitatum” (Orientis), aici era reședința comandantului legiunii a II-a Herculia. Troesmis figurează și în „Tabula Peutingeriana”, iar numele său mai apare și în „Itinerarium Burdigalense” (sau Hierosolymitanum), la Hierocles, în „Cosmografia” geografului anonim din Ravenna, la Constantin Porfirogenetul, precum și în câteva inscripții descoperite în ruinele de la Iglița.
Specialiştii sunt de părere că acest monument epigrafic poate fi declarat ca „cel mai important document scris aparţinând istoriei noastre vechi şi provenind de pe teritoriul României”. Aşezarea urbană romană Troesmis a fost datată în secolele I î.Hr. – III d.Hr. şi este clasată ca monument istoric. Sustragerea artefactelor din situl istoric a avut loc în condiții încă necunoscute. Faptele au fost comise de persoane aflate în curs de urmărire sau judecare, pentru sustragerea şi valorificarea ilegală a mai multor tezaure antice, comise în aceeaşi perioadă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat cerere de asistenţă judiciară internaţională pe care a transmis-o autorităţilor britanice prin intermediul Biroului de cooperare judiciară internaţională din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta facilitând schimbul de date, documente şi informaţii cu autorităţile competente ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Piesele au fost depuse în custodia Muzeului Naţional de Istorie a României, din Bucureşti, unde se vor efectua examinări suplimentare și cercetări. În perioada anilor 1998 – 2014, grupări cuprinzând 34 inculpaţi, braconieri ai siturilor arheologice, au comis infracţiuni la regimul de protecţie a Patrimoniului Cultural Naţional, constând în sustragerea, exportul ilegal, valorificarea şi spălarea pe piaţa internaţională de antichităţi a mai multor tezaure monetare (stateri Koson, Lysimach şi denari romani), brăţări spiralice din aur şi alte artefacte sustrase din siturile arheologice Sarmizegetusa Regia şi Piatra Roşie, monumente UNESCO. Numeroase bunuri au fost pierdute pentru Patrimoniul Cultural Naţional, cauzându-se un prejudiciu de peste 4.000.000 euro. Acestea sunt totuși puse în urmărire naţională şi internaţională, prin Interpol. Până în prezent au fost pronunţate hotărâri definitive de condamnare pentru 12 inculpaţi.
Cetatea Troesmis trebuie cercetată cu amănunțime spre a vedea cu adevărat importanța sa în antichitate. Trebuie reevaluate cele 33 de monumente ridicate din situl de la Troesmis de cercetătorul Engelhardt și duse la Paris (Franța), unde se află și azi în Muzeul Saint Germain-en-Laye. Poate ridicarea unui punct muzeal aici va atrage turiștii și doritorii de dezlegări a tainelor istoriei.
Lasă un răspuns