Ce vină avem noi?!…

„Adesea, omul își este sigur cel mai mare dușman”… Aceste cuvinte au fost rostite de Cicero. El este cel care a scris despre perioada de sfârșit a Republicii Romane. Orice imperiu se năruie din interior, sau așa cum a spus genialul Emil Cioran: „A fost nevoie ca barbarii sa distrugă Imperiul roman pentru ca Europa sa se poată naște.” Apoi s-a născut prin mult sânge și multe sacrificii. Din Europa „unită” a făcut parte Primăvara de la Praga (pentru că atunci a fost unită) și discursul lui Ceaușescu care l-a făcut celebru prin condamnarea categorică a intervenției sovietice în Cehoslovacia. Astăzi ce mai condamnăm, și cum să condamnăm tratatele nerespectate, promisiunile uitate și semnăturile de pe documentele oficiale care au ajuns neoficiale? Da, au existat perioade în istoria noastră când am fost respectați, astăzi cine mai suntem?

Ion Cristoiu scria pe blogul său: „Oficial, Vasile Dîncu a demisionat. Neoficial, el ar fi fost împins spre demisie pentru că și-a permis să vorbească despre pace în Ucraina. Încă mai rău decât ministrului israelian al Apărării, Avigdor Lieberman, care a demisionat acum câțiva ani în semn de protest față de încheierea unui armistițiu cu mișcarea Hamas. Ce să faci, unora le repugnă războiul, altora pacea”.

M-am gândit la acestă demisie, dar eu am și altă părere. Dacă ministrul apărării nu vrea să autorizeze intrarea țării într-un război care nu este al nostru și a preferat demisia? Posibil…! „Motivez gestul meu prin perspectiva imposibilității colaborării cu Președintele României, comandant suprem al Armatei. Consider necesară retragerea mea din această funcție pentru a nu prejudicia în nici un fel procesele de decizie și programele care necesită fluiditate pe întreg lanțul de comandă și pentru a nu BLOCA o serie de proiecte absolut necesare pentru funcționarea optimă a Ministerului Apărării Naționale și a Armatei Române”. Da, are dreptate Cristoiu „Unora le repugnă războiul, altora pacea”.

Pentru mine fizicienii sunt filosofii cifrelor, îi respect și iubesc, ei totdeauna au vrut mai mult și au măsurat mai bine. Eduard Dmitrievich Lozansky este un fizician sovietic și publicist născut la Kiev. Publicistul Lozansky este american-rus, dizident, membru al Academiei Ruse de științe sociale și președintele Forumului Mondial al Rusiei. El anual este audiat în Congresul SUA pentru cooperarea dintre și Rusia-SUA. În anul 2011 împreună cu un fost angajat de la Radio Liberty și Antony Salvia directorul Institutului American din Ucraina, au intentat Proces împotriva președintelui American Barack Obama la Tribunalul Districtual din Washington. Ei au cerut să abroge amendamentul Jackson- Vanik care stabilea din anul 1974 „că nu sunt relații comerciale normale cu economiile non-piață” și restricționau drepturile de emigrare. Acest amendament este și astăzi în vigoare, inclusiv pentru Rusia. Am citit recent un articol scris de dânsul pe pagina www.antiwar.com cu titlul: „Cum să transformi un prieten într-un inamic”. Spre finalul articolului prin care ne explică istoria celor două popoare și legăturile dintre ele, (magistral scris) găsesc acest pasaj: „Distinsul diplomat american George Kennan avertizase asupra forțelor dispuse împotriva acelora dintre noi care credeam că o cooperare Rusia-SUA bazată pe respectarea intereselor reciproce va fi benefică pentru toată lumea. Chiar înainte de prăbușirea URSS, Kennan a prezis că „dacă Uniunea Sovietică s-ar scufunda mâine sub apele oceanului, complexul militar industrial american ar trebui să rămână substanțial neschimbat, până când ar putea fi inventat un alt adversar. Orice altceva ar fi un șoc inacceptabil pentru economia americană”.

Avea dreptate, însă doar parțial pentru că, după ce Uniunea Sovietică a părăsit scena mondială, complexul militar industrial a fost amplificat de ideologii din Deep State, care au preluat inițiativa în formularea politicii externe a SUA. Ei credeau în menirea Americii de a impune întregii umanități globalismul postmodern Woke și, din punctul lor de vedere, o Rusie bună nu poate fi decât o Rusie slabă. Așa că, în loc de a o integra, au încercat să o împingă într-un ungher geopolitic, pentru totdeauna.

Pe baza unor documente, într-o carte, Martin Armstrong a descris modul în care, în anii 1990, Occidentul, NATO și oligarhia rusă au complotat pentru a jefui Rusia și a prelua resursele sale naturale.”

Trist ce se întâmplă, să fim angrenați într-un război care nu este al nostru. Și vorba lui Ion Cristoiu: „Unora le repugnă războiul, altora pacea”. Dar ce vină au copii acestei lumi că mai sunt și oameni care au în minte ochiul diavolului (banul) și nu privesc lumea cu ochiul rațiunii.

Ce vină avem noi…?

Lasă un răspuns