De consemnat că, într-o parte, se fac pași productivi, și aici mă refer la apropierea dintre Rusia, China, India, Pakistan, Turcia, Iran, Africa de Sud, plus alte câteva țări din America de Sud, precum și fostele republici sovietice Azerbaidjan, Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan, iar, pe de cealaltă parte, în lumea euroatlantică, în special cea europeană, asistăm la o criză, chiar dacă ea a fost indusă. Astfel, putem afirma că în ceea ce ne privește pe noi europenii, bilanțul este negativ, deoarece viața noastră pe fond de război s-a înrăutățit într-un mod considerabil, chiar s-a declasat. Am ajuns să ne facem probleme reale când ne facem calculul banilor, pentru fiecare familie cu privire la plata facturilor, a plinului la mașină.
Iar perspectiva este destul de sumbră… nu-ți mai poți programa nimic, nu mai poți calcula nimic, totul trebuie să fie foarte riguros și atent făcut, mai ales că „băieții ăștia deștepți” care ne conduc au și o scuză la îndemâna… Putin e de vina. Iar asta este o jignire și un afront adus în special oamenilor inteligenți, respectiv oamenilor informați. Pentru că un om inteligent se informează și știe de unde să se informeze corect. Din păcate, nu mai există o majoritate oamenii bine informați sau inteligenți; lumea a decăzut. Dar ei pot, la rândul, lor să influențeze în bine pe cei mai puțin bine informați. Marea greșeală a liderilor politici euroatlantici este că subapreciază potențialul intelectualilor sau a oamenilor bine informați atunci când aceștia își pun în gând ceva. Nu îți pot cenzura gândirea! Și slava Domnului că încă avem mijloacele de exprimare, mult restrânse sau restricționate de autorități, dar ideile încă mai pot erupe.
Revenind la război, cred că războiul va dura atâta timp cât SUA vor avea interes să dureze (ex. prin livrarea de armament și echipament militar) sau până când SUA, Rusia și alți mari jucători vor ajunge la un consens. Foarte important ar fi și calculul pragmatic al americanilor și europenilor. Sau mai bine spus al americanilor, căci al europenilor nu prea există! Din păcate, o parte din bătrânul continent european, în special partea vestică va fi învinsa acestui „de-al patrulea război mondial”. Spun asta pentru că al treilea război mondial a fost așa cum consideră mulți specialiști – Războiul Rece, care s-a încheiat cu victoria capitaliștilor, a blocului capitalist în 1989, finalizat în 1991 cu destrămarea URSS.
Doar că, între timp, și capitalismul clasic și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul, pentru că a fost pervertit. El a fost înlocuit treptat de corporatism, decizia „democratică” fiind înlocuită prin tot felul de decizii obscure și dictatoriale cu privire la modul cum se iau deciziile la vârful Uniunii Europene, a Comisiei Europene, a Parlamentului European. Acolo unde armata de 12.000 de funcționari decide ce se întâmplă în cadrul Uniunii și nu aleșii, europarlamentarii care sunt acolo mai mult de formă și să încaseze beneficiile și salariile grase. Iar această democrație difuză care s-a tot aplatizat, și care vine la pachet cu pierderea libertății de expresie, această „democrație” va fi învinsă. Asta în timp ce țările care prosperă azi sunt cele lipsite de democrație.
În aceste condiții, care ar fi soluția? Din păcate soluția ar fi fost să știm să ne apărăm democrația. Priviți ce se întâmplă bunăoară în SUA cam de 20 de ani încoace. Priviți cum a decăzut America! Priviți cum a sărăcit lumea! Priviți cum libertatea de expresie nu mai există! Priviți cum suntem mințiți, cenzurați și manipulați zi de zi! Unde autonomia și suveranitatea națională nu prea mai există! Unde resursele noastre nu mai sunt ale noastre! Or, ce ne facem cu acest model ipocrit democratic în care drepturile și libertățile ne-au fost anulate de „apostolii adevărului”? În condițiile în care România este condusă azi prin procură, există o singură cale, o singură șansă de tip geopolitic. Una pe care din păcate nimeni nu o joaca…neutralitatea însoțită de suveranitate. Doar așa ne putem recăpăta prosperitatea și liniștea! Și, ca să aduc un argument solid în această privință, vă aduc o informație ce ține de securitatea noastră energetică. Gigantul OMW produce un megawat la prețul de 50 roni, cost de producție – produs din gaz românesc. Și vinde tot un megawat cu 2 400 roni. Pe vremea deja regretatului Ceaușescu (?) asta se numea subminarea economiei naționale și se pedepsea în consecință… Oare ce pedeapsă ar merita Popescu – acest Ciomu al energiei românești?!?
Lasă un răspuns