De ce să tăcem?!

Oare ar trebui să tăcem de frica celor care, oricum, vorbesc împotriva Bisericii?! O dată cu necazul abătut acum asupra tuturor ortodocșilor, sunt voci care afirmă că ar trebui să tăcem. Să stăm pitiți, nu careva să mai dăm apă la moară celor care vorbesc împotriva Bisericii.

Și mă întreb dacă nu cumva un asemenea comportament nu e puțin laș. De ce folosesc un cuvânt atât de dur?!

Păi să vă spun de ce! Pentru că sinaxarul ne arată Sfinții sărbătoriți în fiecare zi.

Eu nu știu vreun Sfânt din calendar care să nu fi fost hulit pentru Credința lui întru Hristos. Dacă știți voi, să mi-l spuneți și mie care e. Eu nu știu să existe niciun Mucenic să nu fi pătimit pentru credința lui. Au murit oameni în închisoare pentru credința lor. Au fost dați hrană leilor. Au fost măcelăriți, arși de vii. Chinuiți în fel și chip. Și ei nu s-au lepădat de Dumnezeu! Nu s-au ascuns la fiecare greutate apărută!

Cui ii facem pe plac ținându-ne Ortodoxia sub preș, ca și cum ne-ar fi rușine de ea?! E Ortodoxia un gunoi, de vrem să ne-o ascundem?! Să nu îi lezăm pe cei care abia așteaptă să arunce cu zoaie în BOR?! Păi ăia aruncă oricum, dacă nu înjură Biserica, simt că au ars gazul de pomană. Nici nu au nevoie de motive pentru a ne face înapoiați, cu mentalități de Ev Mediu, nebuni cu prieteni imaginari și așa mai departe…

Ce se va întâmpla de acum înainte, închidem bisericile că îi deranjează pe unii faptul că împărțim aceeași planetă?! ‘Au vom ajunge să ne băgăm prin catacombe ca să ne ascundem creștinismul?! Renunțăm la botez (cum se vehiculează ideea de ani buni) renunțăm la căsătorie (asta deja e aproape gata), renunțăm la spovedanii, că poate e un nu știu cine în deșert care se simte ciufulit de idee?!

Ce fel de creștini suntem noi dacă ajungem să ne ascundem?! Nu, dragii și dragile mele. Nu trebuie să ne ascundem. Nu trebuie nici să le sărim la carotidă, deși unii o merită cu varf și îndesat! Ci trebuie să ne vedem de treabă liniștiți. Să ne vedem de ale noastre și să ignorăm răutățile. Însă nicicum soluția „mergi pe burtă, că e apa mică” nu este demnă de un Ortodox. Un Ortodox zâmbește celui care îl înjură. Nu condescendent, ci cu milă și înțelegere.

Întotdeauna când am fost atacată pe motivul Credinței mele, când mi s-a spus că sunt deranjată la cap (nu sunteți creștini dacă nu ati primit această etichetă măcar o singură dată în viață!) am răspuns simplu: „Așa e, ai dreptate. Să fii binecuvântat/ binecuvântată!”

Vă asigur că dacă primeau un duș cu aghiazma înghețată în zi cu gerul Bobotezei nu ar fi sărit mai sus decât s-au sufocat când au înțeles că nu mă pot atinge cu asemenea lucruri. Vă jignesc?! Ignorați-i! Dar nu îi lăsați să vi-L jignească pe Hristos! Nu vă mai ascundeți după deget și nu mai încercați să fiți pe placul acelora care vă desconsideră pentru că sunteți Ortodocși, indiferent de cât ați tăcea.

Pentru că mă tem că o dată ajunși în fața Lui Hristos, când ne va întreba „Ce ai făcut ca să îmi aperi Biserica și Preoții?!”, un răspuns de genul „Am încercat să mă ascund, ca să mă protejez!” nu e de premiu cu felicitări și coroniță. Pentru că oricâte atacuri au existat împotriva Bisericii, indiferent de câte atacuri sunt și indiferent de câte atacuri vor mai veni, Ortodoxia nu moare pentru că așa vor unii! Nu le faceți treaba mai ușoară! Arătați-le că Biserica suntem noi. Și noi nu suntem niște lași care se lasă bătuți cu una, cu două!

Poporul ăsta al nostru există datorită limbii române. Limbă română cultivată, conservată și ridicată prin Sfanta noastră Biserică. De preoții noștri Ortodocși. Aduceți-vă aminte de asta ori de câte ori încearcă unii să vă facă să uitați, indiferent de motivul pe care vi l-ar aduce drept argument. Amintiți-vă că acvila de pe stema noastră, a României, ține în gură o cruce și în gheare o sabie și un sceptru. Și nu are capul plecat, ca să fie lăsată în pace!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*