Și acum, din motive (aproape) inexplicable, văd în Georgia Meloni și în discursul ei exact discursul lui Alexis Tsipras și pe el. Și, cumva, intuiția îmi spune că și Georgia Meloni va face pentru Italia ce a făcut Alexis Tsipras pentru Grecia. Că în Italia va fi un niente, așa cum în Grecia a fost un τίποτα! Bref, un mare NIMIC. Pentru că suntem exact unde s-a hotărât că trebuie să fim. Pentru că avem doar impresia că ar mai fi vreo alegere care să ne aparțină. Pentru că, așa cum am fost noi duși de nas de treizeci de ani, așa sunt duse de nas și alte națiuni – pe drumuri hotărâte de alții, nu de către votanți. Oamenilor li se spune ce vor să audă, li se fac promisiuni care se dezumflă cu zgomot și miros de pârț.
Și ei, ceilalți cetățeni ai UE sunt tot niște marionete cărora alte entități, prin sfori bine întinse (economice, media, scandaluri apărute strategic în momente oportune, dosare instrumentate la ordin), le ridică colțurile buzelor când vor să îi facă să râdă, care le coboară când vor să îi facă triști, le împreunează mâinile ca să aplaude la unison. Ba chiar au ajuns să controleze și când vor să ne facă să ne rugăm (înțelegeți voi unde bat)! Și tot acești păpușari care au de fiecare dată de câștigat, indiferent de conjunctură, ne ridică mâinile ca să ne ștergem lacrimi înfiorător de reale, pentru nenorocirile create de ei, marii manipulatori ai lumii. Manipulatori care nici măcar nu mai au rușinea de a se ascunde.
Așa că, fără supărare, eu nu mai cred nimic. Nu cred în nicio „națiune eliberatoare” – nici în cea din Piața Roșie, nici în cea de la Washington DC. Nu mai cred în niciun partid sau om politic care să vrea binele țării din care vine – nici în Biden, nici în Putin, nici în Orban, nici în Meloni, Zelenski etc. Nu mai cred în niciun partid și niciun om politic din România. Nu mai cred decât în puterea popoarelor treze, conștiente, capabile să își ia înapoi țările, valorile, demnitatea și pe Dumnezeu de la satanele astea care au ajuns să ne controleze viețile fără ca mulțimile să aibă habar. În rest, tot ce înseamnă astăzi „politic” e doar vorbă goală, populism, ipocrizie, demagogie, minciună ridicată la rang de adevăr absolut.
Așa că, fără supărare, nu cred că alegerea doamnei Georgia Meloni va zgudui ceva din temelii. Pentru că nimănui nu îi pasă ce vor popoarele. Singurul lucru de neschimbat este interesul păpușarilor. Și vă aduc aminte, încă o dată, câteva lucruri:
Nu există control fără oameni care se supun controlului! Nu există autoritate fără să existe supuși care să o recunoască. Nu există putere până când aceasta nu este cedată.
Ca urmare, întreb, retoric, un lucru: Până când vom sta inerți, așteptând să ne salveze altcineva?!
Lasă un răspuns