Deși mulți afirmă, siguri de sine, „Ce părinte 1, ce părinte 2, noi suntem mame și tați?!”, totuși câți știu ce înseamnă cu adevărat asta? Că o mamă devine mamă nu numai pentru copilul născut din ea, dar și pentru alți copii… Și câți știu și pot fi mame ori tați pentru copilul pe care nu l-au conceput ei?… Răspunsul, ținând cont de ceea ce se întâmplă astăzi în lume, este că tot mai puțini… Pentru că vedem cum tot mai multe așa-numite „mame” și tot mai mulți așa-ziși „tați” distrug copii altora pentru ca odraslele lor să ajungă acolo unde poate nici nu le este locul.
În Biblie se spune cum copii vor plăti pentru păcatele părinților… Dar ce se întâmplă când acei părinți distrug, sau încearcă să distrugă ori să fure prin energii negative (magie), binele altor copii ai altor părinți? Oare astfel de părinți nu pot fi numiți răufăcători ai binelui altor copii?… Și ai binelui cuvenit altor mame și altor tați?… Oare pentru astfel de „părinți”, sintagmele de „părinte 1” și „părinte 2” nu sunt de fapt chiar potrivite? Cel puțin în această lume în care trăim… Și în care aceea conștiință primordială de a fi mamă ori tată, și nu un simplu părinte, pare a se fi stins în mare parte… Inclusiv prin cercul vicios al faptului că astăzi, în lume, se produce acel rău și primordial, dar și ca spiră a unui continuum, prin care unii „părinți”, nu mame, nu tați, ci, da, „părinte 1” și „părinte 2”, lovesc în alți copii doar pentru ca odraslele lor să se ridice… Iar dacă nu se comportă ca niște mame și tați pentru toți copiii, și nu doar pentru ai lor, biologici ori adoptați, atunci nu este mai nimerit a fi numiți „părinte 1” și „părinte 2”?!…
Oare câte mame pot fi asemenea Mamei Domnului nostru Iisus, aidoma Luminii ei strălucind în înțelepciunea și conștiința de a fi mamă, și care, atunci când răstignit Domnul Iisus i-a spus cu o ultimă suflare: „Femeie, iată fiul tău! Apoi, a zis ucenicului: Iată mama ta”, ea nu s-a revoltat, nu s-a împotrivit, înțelegând că este mamă și pentru fiul pe care nu-l născuse ea. Or, câte dintre cele ce se pretind mame pot fi mame și pentru copii nenăscuți de ele?… La fel și tații… Iosif, tatăl pământean a lui Iisus, a știut să fie tată și pentru ceilalți copii ai lui, și pentru Iisus, dar oare câți pot fi asemenea mamei și tatălui Domnului Nostru, pot fi cu adevărat, în sensul rostit de Mântuitor, mame și tați?
Și sacrificiul unei alte mame, muma lui Ștefan cel Mare, când fiul venit de la război, rănit, i-a bătut în poartă adăpost cerând, iar ea l-a trimis la luptă, spunându-i: „Du-te la oștire! Pentru țară mori!/Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”?… Câte mame pot fi așa? Să ceară fiilor să fie luptători pentru neam, țară, pentru pruncii lor dar și pentru toți ceilalți copiii ai țării?… Câte?
De aceea, oare câtor femei și câtor bărbați le putem spune cu adevărat „mamă” și „tată” fără să mințim având în minte semnificația și forța acestor cuvinte primordiale? Pentru că a fi mamă și tată, conștiința de a fi mamă și tată, nu înseamnă să fii mamă și tată doar pentru ce ai adus pe lume… Ci și pentru alți copii care nu sunt ai tăi, biologic… Când devii mamă nu devii mamă doar prin naștere, ci și prin conștiința unui Eu care înțelege că femeia este mamă și pentru ceilalți copii, deși aceia au la rândul lor mame.
E drept, multe mame își lasă copii în grija altora și pleacă. De nevoie, de griji și neputințe. Merg în alte țări pentru a munci. Iar acei copii ajung a fi crescuți de alți părinți, și nu întotdeauna aceștia vor fi mame și tați, ci doar niște părinți 1 și 2… Copii ce vor fi adesea traumatizați… Pentru că s-au simțit părăsiți, abandonați, respinși de proprii lor părinți biologici… Și au căutat o altă figură maternă/paternă de care să se simtă legați… Dar pot fi oare părinții de rezervă, acei „1” și „2”, acele figuri? Și de aici alte drame, mai ales astăzi, când conștiința de a fi mamă ori tată pare a fi devenit o floare rară…
Lasă un răspuns