S-a vorbit destul de mult despre așa numita „mistificare a istoriei”, iar eu mă întrebam cui (fără cui) folosește această mistificare? Adevărul istoric uneori supără, iar cine îl readuce în actualitate este criticat de „elitele” (la litră) răsărite ca ciupercile după ploaie. Uneori stau și mă gândesc, alteori „gândesc în mers” iar adevărata istorie se pierde în „faimoase” intervenții, dar intervențiile sunt în „mersul piticului”. Dar cine poate contrazice istoria..? Ea este contrazisă de „învingători” din dorința de a o explica „neexplicată” și plină de petele ipocriziei. Sigur că este un alt adevăr, minciuna ascunsă în lăcomie. Istoria ne-a învățat să luăm ipocrizia în serios, dacă luăm și bani pentru minciuni aruncate pe hârtie atunci istoria se reduce la: deosebire de percepție.
Cum a schimbat lumea al doilea război mondial? Această analiză a fost făcută de George Friedman pe platforma independentă Stratfor, o agenție privată de informații. Europa a plătit cel mai mare preț acestui război, a distrus dominația Europei asupra unei părți a lumii și influența sa asupra restului. Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda, au pierdut aproape în totalitate imperiile, pentru că doar o mână de națiuni europene a dominat lumea. Apoi au pierdut energia și resursele materiale de a-și menține puterea. Ce vedem astăzi? Vedem cum alte continente vor să domine lumea, un alt „jandarm mondial” iar Europa se lasă condusă în acest joc. Probabil timid aceste țări încearcă să-și redobândească puterea, dar pentru că ele au participat voit la destrămarea a ceea ce credeau că le aparține, a schimbat configurația lumii. Da, Hitler a acceptat o pace cu Englezii și chiar a spus „va lăsa Imperiul Britanic intact” dacă acceptă dominația Germaniei asupra Europei continentale. El avea nevoie de pace cu Britanicii pentru ai zdrobi pe sovietici. Istoria se repetă cu alți actori, când Hitler a făcut din Friedrich Nietzsche și Richard Wagner ambasadorii propriei personalități a dat și o lovitură spiritului European, făcând din acest spirit un neant întors pe dos. Citesc cum astăzi au ajuns la coșul istoriei toți marii gânditori ruși. Hitler credea că înfrângerea sa înseamnă triumful bolșevismului dar a însemnat de fapt triumful Statelor Unite. Astăzi parcă întrevăd triumful Chinei. Vorbeam cu un filosof de pe alte meleaguri și îi spuneam: În cancelariile oficiale de când cunoaștem lumea, ce limbi s-au vorbit…? Și tot eu spun: Latina, apoi Franceza până în secolul nouăsprezece, apoi datorită muzicii și filmului și datorită computerului Engleza. Ce limbă crezi că o să vorbim în următorul secol? El îmi răspunde că tot Engleza, iar eu l-am contrazis, spunând: Totul are o ciclicitate, eu cred că o să vorbim Chineză. Probabil că am dreptate, ”doi se bat și al treilea câștigă” așa spunem noi românii.
La Davos au fost adunați mai marii lumii, citeam într-un comentariu pe Deutsche Welle: „Forumul Economic Mondial nu mai e atât de elitist”. Doar din acestă observație ne putem da seama ce a făcut acest război absurd, elitele au împărțit lumea în două. La Davos au participat 3000 de oameni și au fost 116 miliardari, mulți sunt șefi de concerne multinaționale și reprezentanți ai corporației americane „BlackRock”. Tot nu înțeleg de ce în „corectitudinea politică” îi spune „Black”, Rock am înțeles. Și nu mai înțeleg cum stăm cu poluarea dacă au zburat atâtea mii de oameni din toate colțurile lumii, dar sigur că avioanele lor nu poluează… Se pare că s-a vorbit acolo și despre „Tehnologiile noi pentru combaterea sărăciei”: Nano-tehnica, 5 G și alți gândaci crocanți. Acolo a fost și fostul Cancelar al Germaniei care a pledat pentru globalizare. O singură voce a fost adevărată, și toți au spus că nu au înțeles nimic din ce a spus. Vocea omului care a luat un Premiu Nobel pentru pace fiindu-i recunoscută contribuția la încetarea devastatorului război din Vietnam, fost secretar de stat al Statelor Unite și consilier pe probleme de securitate națională în timpul președenției lui Richard Nixon și a lui Gerald Ford, Henry Kissinger. Dar se pare că vocea dânsului a fost acoperită de vocea aceluia care pe unde a mers a declanșat un conflict, George Soros, sau pe numele lui adevărat Gyorgy Schwartz.
Henry Kissinger este acela care a jucat un rol uriaș în orchestrarea destinderii americane cu Uniunea Sovietică a încercat să dea un sfat pentru Ucraina: „Cedați teritoriul pentru a face pace cu Rusia”. Dânsul vorbind pe un link video securizat a mai spus: Eșecul reluării negocierilor cu Rusia și înstrăinarea în continuare a Kremlinului ar avea consecințe grave pe termen lung pentru stabilitatea în Europa. Negocierile trebuie să înceapă în următoarele două luni înainte de a crea revolte și tensiuni care nu vor fi depășite cu ușurință. În mod ideal linia de demarcație ar trebui să fie o revenire la ”status quo ante”, referindu-se la granițele Ucrainei așa cum erau înainte de începerea războiului din Februarie. „Desfășurarea războiului dincolo de acest punct nu ar fi despre libertatea Ucrainei, ci despre un nou război împotriva Rusiei”.
Mulți „influenți ai zilei” au comentat pe Twitter. Un membru al parlamentului ucrainian a spus: „Este păcat că fostul secretar de stat al SUA consideră că renunțarea la o parte a teritoriului suveran este o cale de pace pentru orice țară”. Garry Kasparov, mare maestru al șahului și fost campion mondial, a spus: „Cea mai recentă poziție a domnului Kissinger cu privire la Ucraina nu a fost doar imorală, ci a fost ”dovedită greșită de nenumărate ori”.
Eu nu știu cine greșește, dar știu sigur că Kissinger a fost singurul care a vorbit despre Pace. Să fie PACE…!
Lasă un răspuns