Buciumeni este un cartier al orașului Buftea din județul Ilfov. Biserica aflată aici a fost ridicată în secolul XVII de către Stolnicul Constantin Nenciulescu și se află lângă școală (fost conac Oteteleșanu), lângă lacul Buftea-Buciumeni. După cum relevă pisania, în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, marele Stolnic Constantin Nenciulescu a ridicat biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, sfințind-o la data de 25 septembrie 1787. Localitatea din care face parte parohia este cartier (fost sat) Buciumeni, aparținător de orașul Buftea (jud. Ilfov). Denumirea acestui sat se crede că provine de la așezarea lui pe malul lacului înconjurat de cioate de lemne de mesteacăn care au rămas destul de înalte și erau numite de către localnici „buciume”.
Biserica a fost până în anul 1864 înconjurată de cimitir. Pisania acesteia este scrisă cu litere chirilice în piatră și grăiește astfel: „Slavă și mărire celui dintru o ființă unul Dumnezeu adevărat întru troiță, proaslăvită, carele pe mine păcătosul Constantin Biv-el stolnic, a zidit acest sfânt lăcaș, m-am învrednicit întru prăznuirea sfinților împărați Constantin și Elena maica sa, l-am afierosit, cărora cu umilință, m-am rugat de a fi bine primit la sfintele slujbe, rugând și prea cuvioșii preoți ca împreună cu tot neamul meu să fiu pomenit, la al doilea neam al Măriei Sale prea Înaltului Domn Io Nicolae Petre Mavrogheni, pod sau început și cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit Chiriu Chir Grigorie iarăși întracest an s-au săvârșit în cursul anilor de la spășenia lumii fiind 1787 milostivul Dumnezeu să îndrepte căile fiilor mei a fi după dreptate și să se roage pentru ale mele multe păcate. 1787 septembrie 25”.
Pisania este așezată în partea de sud a bisericii. La 25 septembrie 1787, după cum arată pisania, marele stolnic Constantin Nenciulescu desăvârșește ridicarea acestei biserici în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790) și în timpul păstoririi Mitropolitului Chiril Chir Grigorie (1760-1787). În anul 1843, în fața ușii de intrare, care se găsea pe peretele de vest al bisericii, a fost înmormântat fiul ctitorului, marele logofăt Alexandru Nenciulecu. Ca urmare, ușa de intrare de la vest a fost mutată în partea de sud a pronaosului, împreună cu pisania bisericii, iar în locul ușii de la vest, s-a făcut o fereastră care, până la urmă, a fost și ea zidită cu cărămidă. În anul 1864 în urma împroprietăririi din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) a fost mutată vatra satului. În anul 1873, alături de ușa de intrare de la sudul bisericii a fost înmormântat Marele Cavaler Dimitrie Ioanichid. Către mijlocul secolului XIX, prin zestre sau cumpărare, moșia Buciumeni, conacul și biserica familiei Nenciulescu intră în proprietatea fiicei lui Nenciulescu, Maria, căsătorită cu fostul om politic C.C. Arion. La rândul său sunt moștenite de fiica acestora Ana Costescu, căsătorită cu Constantin Oteteleșeanu, care au fost ultimii proprietari ai moșiei până la naționalizarea din 1948. În urma ocupației germane din 1918, biserica, a fost tranformată în grajd, iar dalele de piatră care pavau biserica au fost scoase și înlocuite cu un planșeu de beton. O parte din aceste dale au fost folosite pentru pavarea trotuarului din jurul bisericii. Biserica a fost afectată de cutremurul din 1940, zidurile fiind fisurate, ceea ce, împreună cu degradările pricinuite în cursul primului război mondial și cu cele datorate umidității din cauza așezării edificiului în apropierea lacului Buftea, și ca urmare a infiltrațiilor acoperișului spart au provocat numeroase stricăciuni care au afectat arhitectura și pictura.
În anul 1968 s-au realizat unele lucrări de consolidare, biserica a fost retencuită în exterior, iar în interior, zidul tâmplei a fost consolidat cu țevi de oțel, fiindcă se clătina. Cutremurul din 1977 afectează de asemenea biserica, fiind necesare lucrări de consolidare. După cutremurul din 28 mai 1990 biserica a fost afectată foarte mult și au fost demarate lucrările de subzidire și consolidare care au fost terminate în luna martie 1995. În anul 2009 biserica a fost reparată și retencuită în exterior, iar întreg acoperișul cu dulgherie și tablă a fost înlocuit.
Biserica are plan triconic, cu pronaos, naos, două abside laterale și absidă principală despărțită de naos prin tâmplă din zidărie cu numai două uși, ușa laterală de la sud lipsind fiind zidită. În pronaos și naos calote semisferice pe pandantivi. Biserica nu are turlă. Clopotnița de pe pronaos are și scară de acces din lemn, în lungul peretelui de vest. Este o biserică de tip bizantin post brâncovenesc, tipică pentru micile ctitorii din Muntenia, de la sfârșitul secolului XVII. Fundațiile sunt din piatră. Zidăria și bolțile sunt din cărămidă. Învelișul a fost în trecut din șindrilă, iar în prezent este din tablă înlocuită în anii 1980 și 2009. Pardoseala este în prezent din beton acoperit cu gresie, în trecut fiind din dale de piatră. Catapeteasma este din zidărie. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră sculptată. Ușa veche a bisericii este din stejar sculptat în stil baroc. Pictura este făcută în tehnică frescă. Programul iconografic este tradițional, cu o excepție: lipsa portretelor ctitorilor pe peretele de vest al pronaosului. Din cauza stratului gros de impurități depus pe pelicula de culoare este greu de descifrat. Stilul este post brâncovenesc. Autorii au dovedit suficientă pregătire profesională și talent, pictura este vie și expresivă, încadrându-se în tiparele picturii contemporane muntenești din acei ani. Din câte se știe, biserica nu a suferit modificări și nu sunt consemnate scriptic intervenții de spălare și restaurare. Pictura a fost realizată de ieromonahul Ștefan împreună cu Gheorghe Manole – diacon, și Tudorache – calfă. Nu s-au păstrat obiecte vechi de cult, manuscrise și cărți vechi. Cimitirul parohial se află la aproximativ 1 km de biserică și are o suprafață de 4550 mp lungime de 70
Buciumeni este un cartier al orașului Buftea din județul Ilfov. Biserica aflată aici a fost ridicată în secolul XVII de către Stolnicul Constantin Nenciulescu și se află lângă școală (fost conac Oteteleșanu), lângă lacul Buftea-Buciumeni. După cum relevă pisania, în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, marele Stolnic Constantin Nenciulescu a ridicat biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, sfințind-o la data de 25 septembrie 1787. Localitatea din care face parte parohia este cartier (fost sat) Buciumeni, aparținător de orașul Buftea (jud. Ilfov). Denumirea acestui sat se crede că provine de la așezarea lui pe malul lacului înconjurat de cioate de lemne de mesteacăn care au rămas destul de înalte și erau numite de către localnici „buciume”. Biserica a fost până în anul 1864 înconjurată de cimitir. Pisania acesteia este scrisă cu litere chirilice în piatră și grăiește astfel: „Slavă și mărire celui dintru o ființă unul Dumnezeu adevărat întru troiță, proaslăvită, carele pe mine păcătosul Constantin Biv-el stolnic, a zidit acest sfânt lăcaș, m-am învrednicit întru prăznuirea sfinților împărați Constantin și Elena maica sa, l-am afierosit, cărora cu umilință, m-am rugat de a fi bine primit la sfintele slujbe, rugând și prea cuvioșii preoți ca împreună cu tot neamul meu să fiu pomenit, la al doilea neam al Măriei Sale prea Înaltului Domn Io Nicolae Petre Mavrogheni, pod sau început și cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit Chiriu Chir Grigorie iarăși întracest an s-au săvârșit în cursul anilor de la spășenia lumii fiind 1787 milostivul Dumnezeu să îndrepte căile fiilor mei a fi după dreptate și să se roage pentru ale mele multe păcate. 1787 septembrie 25”. Pisania este așezată în partea de sud a bisericii. La 25 septembrie 1787, după cum arată pisania, marele stolnic Constantin Nenciulescu desăvârșește ridicarea acestei biserici în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786 – 1790) și în timpul păstoririi Mitropolitului Chiril Chir Grigorie (1760 – 1787). În anul 1843, în fața ușii de intrare, care se găsea pe peretele de vest al bisericii, a fost înmormântat fiul ctitorului, marele logofăt Alexandru Nenciulecu. Ca urmare, ușa de intrare de la vest a fost mutată în partea de sud a pronaosului, împreună cu pisania bisericii, iar în locul ușii de la vest, s-a făcut o fereastră care, până la urmă, a fost și ea zidită cu cărămidă. În anul 1864 în urma împroprietăririi din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) a fost mutată vatra satului. În anul 1873, alături de ușa de intrare de la sudul bisericii a fost înmormântat Marele Cavaler Dimitrie Ioanichid. Către mijlocul secolului XIX, prin zestre sau cumpărare, moșia Buciumeni, conacul și biserica familiei Nenciulescu intră în proprietatea fiicei lui Nenciulescu, Maria, căsătorită cu fostul om politic C.C. Arion. La rândul său sunt moștenite de fiica acestora Ana Costescu, căsătorită cu Constantin Oteteleșeanu, care au fost ultimii proprietari ai moșiei până la naționalizarea din 1948. În urma ocupației germane din 1918, biserica, a fost tranformată în grajd, iar dalele de piatră care pavau biserica au fost scoase și înlocuite cu un planșeu de beton. O parte din aceste dale au fost folosite pentru pavarea trotuarului din jurul bisericii. Biserica a fost afectată de cutremurul din 1940, zidurile fiind fisurate, ceea ce, împreună cu degradările pricinuite în cursul primului război mondial și cu cele datorate umidității din cauza așezării edificiului în apropierea lacului Buftea, și ca urmare a infiltrațiilor acoperișului spart au provocat numeroase stricăciuni care au afectat arhitectura și pictura. În anul 1968 s-au realizat unele lucrări de consolidare, biserica a fost retencuită în exterior, iar în interior, zidul tâmplei a fost consolidat cu țevi de oțel, fiindcă se clătina. Cutremurul din 1977 afectează de asemenea biserica, fiind necesare lucrări de consolidare. După cutremurul din 28 mai 1990 biserica a fost afectată foarte mult și au fost demarate lucrările de subzidire și consolidare care au fost terminate în luna martie 1995. În anul 2009 biserica a fost reparată și retencuită în exterior, iar întreg acoperișul cu dulgherie și tablă a fost înlocuit.
Biserica are plan triconic, cu pronaos, naos, două abside laterale și absidă principală despărțită de naos prin tâmplă din zidărie cu numai două uși, ușa laterală de la sud lipsind fiind zidită. În pronaos și naos calote semisferice pe pandantivi. Biserica nu are turlă. Clopotnița de pe pronaos are și scară de acces din lemn, în lungul peretelui de vest. Este o biserică de tip bizantin post brâncovenesc, tipică pentru micile ctitorii din Muntenia, de la sfârșitul secolului XVII. Fundațiile sunt din piatră. Zidăria și bolțile sunt din cărămidă. Învelișul a fost în trecut din șindrilă, iar în prezent este din tablă înlocuită în anii 1980 și 2009. Pardoseala este în prezent din beton acoperit cu gresie, în trecut fiind din dale de piatră. Catapeteasma este din zidărie. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră sculptată. Ușa veche a bisericii este din stejar sculptat în stil baroc. Pictura este făcută în tehnică frescă. Programul iconografic este tradițional, cu o excepție: lipsa portretelor ctitorilor pe peretele de vest al pronaosului. Din cauza stratului gros de impurități depus pe pelicula de culoare este greu de descifrat. Stilul este post brâncovenesc. Autorii au dovedit suficientă pregătire profesională și talent, pictura este vie și expresivă, încadrându-se în tiparele picturii contemporane muntenești din acei ani. Din câte se știe, biserica nu a suferit modificări și nu sunt consemnate scriptic intervenții de spălare și restaurare. Pictura a fost realizată de ieromonahul Ștefan împreună cu Gheorghe Manole – diacon, și Tudorache – calfă. Nu s-au păstrat obiecte vechi de cult, manuscrise și cărți vechi. Cimitirul parohial se află la aproximativ 1 km de biserică și are o suprafață de 4550 mp lungime de 70 m și lățime de 65 m), iar din anul 2012 are un gard nou alcătuit din 104 stâlpi din beton și 410 plăci beton ( 2mx0,5m ).
Biserica parohială fiind așezată în imediata apropiere a școlii nr. 4 Buftea (fostul conac boieresc), a avut mereu o strânsă legătură cu școala și cu cadrele didactice, amândouă instituțiile având același hram, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Enoriașii parohiei au participat mereu la pelerinajele organizate de parohie cu ocazia unor sărbători mai mari (sfântul Dimitrie, cuviasa Parascheva, venirea moaștelor sfintei Mucenițe Varvara în orașul Buftea ). Parohia are în prezent 258 de familii din care 102 sunt familii de rromi, iar credincioșii sunt aproximativ în număr de 916 persoane, mulți tineri fiind plecați în străinătate din cauza condițiilor economice precare. Chiar dacă parohia are un număr mai mic de credincioși, marea majoritate fiind în vârstă, la catehezele organizate, mai ales în cele patru posturi, se observă un interes deosebit prin prezența enoriașilor. Deoarece fabricile ce existau au fost demolate, ducând astfel la dispariția locurilor de muncă și locuitorii neavând alte locuri de muncă, starea financiară a acestora este foarte scăzută. Cu ajutorul Consiliului Parohial, parohia oferă la marile sărbători (Paște, Crăciun, Hram), pachete alimentare celor nevoiași, care din păcate, din zi în zi sunt tot mai mulți. Informațiile privind istoricul acestei biserici care este atestată ca fiind cea mai veche biserică din Buftea, au fost luate din monografiile orașului Buftea și din alte surse. Prin grija Consiliului Județean Ilfov, în viitorul apropiat, biserica din Buciumeni – Buftea va intra într-un proces complex de restaurare și punere în valoare. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale se va alătura autorităților spre a duce la bun final acest proiect și de a pune pe harta Ilfovului încă o frumoasă destinație spirituală, dar și turistic- istorică. și lățime de 65
Buciumeni este un cartier al orașului Buftea din județul Ilfov. Biserica aflată aici a fost ridicată în secolul XVII de către Stolnicul Constantin Nenciulescu și se află lângă școală (fost conac Oteteleșanu), lângă lacul Buftea-Buciumeni. După cum relevă pisania, în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, marele Stolnic Constantin Nenciulescu a ridicat biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, sfințind-o la data de 25 septembrie 1787. Localitatea din care face parte parohia este cartier (fost sat) Buciumeni, aparținător de orașul Buftea (jud. Ilfov). Denumirea acestui sat se crede că provine de la așezarea lui pe malul lacului înconjurat de cioate de lemne de mesteacăn care au rămas destul de înalte și erau numite de către localnici „buciume”. Biserica a fost până în anul 1864 înconjurată de cimitir. Pisania acesteia este scrisă cu litere chirilice în piatră și grăiește astfel: „Slavă și mărire celui dintru o ființă unul Dumnezeu adevărat întru troiță, proaslăvită, carele pe mine păcătosul Constantin Biv-el stolnic, a zidit acest sfânt lăcaș, m-am învrednicit întru prăznuirea sfinților împărați Constantin și Elena maica sa, l-am afierosit, cărora cu umilință, m-am rugat de a fi bine primit la sfintele slujbe, rugând și prea cuvioșii preoți ca împreună cu tot neamul meu să fiu pomenit, la al doilea neam al Măriei Sale prea Înaltului Domn Io Nicolae Petre Mavrogheni, pod sau început și cu blagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit Chiriu Chir Grigorie iarăși întracest an s-au săvârșit în cursul anilor de la spășenia lumii fiind 1787 milostivul Dumnezeu să îndrepte căile fiilor mei a fi după dreptate și să se roage pentru ale mele multe păcate. 1787 septembrie 25”. Pisania este așezată în partea de sud a bisericii. La 25 septembrie 1787, după cum arată pisania, marele stolnic Constantin Nenciulescu desăvârșește ridicarea acestei biserici în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786 – 1790) și în timpul păstoririi Mitropolitului Chiril Chir Grigorie (1760 – 1787). În anul 1843, în fața ușii de intrare, care se găsea pe peretele de vest al bisericii, a fost înmormântat fiul ctitorului, marele logofăt Alexandru Nenciulecu. Ca urmare, ușa de intrare de la vest a fost mutată în partea de sud a pronaosului, împreună cu pisania bisericii, iar în locul ușii de la vest, s-a făcut o fereastră care, până la urmă, a fost și ea zidită cu cărămidă. În anul 1864 în urma împroprietăririi din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) a fost mutată vatra satului. În anul 1873, alături de ușa de intrare de la sudul bisericii a fost înmormântat Marele Cavaler Dimitrie Ioanichid. Către mijlocul secolului XIX, prin zestre sau cumpărare, moșia Buciumeni, conacul și biserica familiei Nenciulescu intră în proprietatea fiicei lui Nenciulescu, Maria, căsătorită cu fostul om politic C.C. Arion. La rândul său sunt moștenite de fiica acestora Ana Costescu, căsătorită cu Constantin Oteteleșeanu, care au fost ultimii proprietari ai moșiei până la naționalizarea din 1948. În urma ocupației germane din 1918, biserica, a fost tranformată în grajd, iar dalele de piatră care pavau biserica au fost scoase și înlocuite cu un planșeu de beton. O parte din aceste dale au fost folosite pentru pavarea trotuarului din jurul bisericii. Biserica a fost afectată de cutremurul din 1940, zidurile fiind fisurate, ceea ce, împreună cu degradările pricinuite în cursul primului război mondial și cu cele datorate umidității din cauza așezării edificiului în apropierea lacului Buftea, și ca urmare a infiltrațiilor acoperișului spart au provocat numeroase stricăciuni care au afectat arhitectura și pictura. În anul 1968 s-au realizat unele lucrări de consolidare, biserica a fost retencuită în exterior, iar în interior, zidul tâmplei a fost consolidat cu țevi de oțel, fiindcă se clătina. Cutremurul din 1977 afectează de asemenea biserica, fiind necesare lucrări de consolidare. După cutremurul din 28 mai 1990 biserica a fost afectată foarte mult și au fost demarate lucrările de subzidire și consolidare care au fost terminate în luna martie 1995. În anul 2009 biserica a fost reparată și retencuită în exterior, iar întreg acoperișul cu dulgherie și tablă a fost înlocuit.
Biserica are plan triconic, cu pronaos, naos, două abside laterale și absidă principală despărțită de naos prin tâmplă din zidărie cu numai două uși, ușa laterală de la sud lipsind fiind zidită. În pronaos și naos calote semisferice pe pandantivi. Biserica nu are turlă. Clopotnița de pe pronaos are și scară de acces din lemn, în lungul peretelui de vest. Este o biserică de tip bizantin post brâncovenesc, tipică pentru micile ctitorii din Muntenia, de la sfârșitul secolului XVII. Fundațiile sunt din piatră. Zidăria și bolțile sunt din cărămidă. Învelișul a fost în trecut din șindrilă, iar în prezent este din tablă înlocuită în anii 1980 și 2009. Pardoseala este în prezent din beton acoperit cu gresie, în trecut fiind din dale de piatră. Catapeteasma este din zidărie. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră sculptată. Ușa veche a bisericii este din stejar sculptat în stil baroc. Pictura este făcută în tehnică frescă. Programul iconografic este tradițional, cu o excepție: lipsa portretelor ctitorilor pe peretele de vest al pronaosului. Din cauza stratului gros de impurități depus pe pelicula de culoare este greu de descifrat. Stilul este post brâncovenesc. Autorii au dovedit suficientă pregătire profesională și talent, pictura este vie și expresivă, încadrându-se în tiparele picturii contemporane muntenești din acei ani. Din câte se știe, biserica nu a suferit modificări și nu sunt consemnate scriptic intervenții de spălare și restaurare. Pictura a fost realizată de ieromonahul Ștefan împreună cu Gheorghe Manole – diacon, și Tudorache – calfă. Nu s-au păstrat obiecte vechi de cult, manuscrise și cărți vechi. Cimitirul parohial se află la aproximativ 1 km de biserică și are o suprafață de 4550 mp lungime de 70 m și lățime de 65 m), iar din anul 2012 are un gard nou alcătuit din 104 stâlpi din beton și 410 plăci beton ( 2mx0,5m ).
Biserica parohială fiind așezată în imediata apropiere a școlii nr. 4 Buftea (fostul conac boieresc), a avut mereu o strânsă legătură cu școala și cu cadrele didactice, amândouă instituțiile având același hram, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Enoriașii parohiei au participat mereu la pelerinajele organizate de parohie cu ocazia unor sărbători mai mari (sfântul Dimitrie, cuviasa Parascheva, venirea moaștelor sfintei Mucenițe Varvara în orașul Buftea ). Parohia are în prezent 258 de familii din care 102 sunt familii de rromi, iar credincioșii sunt aproximativ în număr de 916 persoane, mulți tineri fiind plecați în străinătate din cauza condițiilor economice precare. Chiar dacă parohia are un număr mai mic de credincioși, marea majoritate fiind în vârstă, la catehezele organizate, mai ales în cele patru posturi, se observă un interes deosebit prin prezența enoriașilor. Deoarece fabricile ce existau au fost demolate, ducând astfel la dispariția locurilor de muncă și locuitorii neavând alte locuri de muncă, starea financiară a acestora este foarte scăzută. Cu ajutorul Consiliului Parohial, parohia oferă la marile sărbători (Paște, Crăciun, Hram), pachete alimentare celor nevoiași, care din păcate, din zi în zi sunt tot mai mulți. Informațiile privind istoricul acestei biserici care este atestată ca fiind cea mai veche biserică din Buftea, au fost luate din monografiile orașului Buftea și din alte surse.
Biserica parohială fiind așezată în imediata apropiere a școlii nr. 4 Buftea (fostul conac boieresc), a avut mereu o strânsă legătură cu școala și cu cadrele didactice, amândouă instituțiile având același hram, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Enoriașii parohiei au participat mereu la pelerinajele organizate de parohie cu ocazia unor sărbători mai mari (sfântul Dimitrie, cuviasa Parascheva, venirea moaștelor sfintei Mucenițe Varvara în orașul Buftea ). Parohia are în prezent 258 de familii din care 102 sunt familii de rromi, iar credincioșii sunt aproximativ în număr de 916 persoane, mulți tineri fiind plecați în străinătate din cauza condițiilor economice precare. Chiar dacă parohia are un număr mai mic de credincioși, marea majoritate fiind în vârstă, la catehezele organizate, mai ales în cele patru posturi, se observă un interes deosebit prin prezența enoriașilor. Deoarece fabricile ce existau au fost demolate, ducând astfel la dispariția locurilor de muncă și locuitorii neavând alte locuri de muncă, starea financiară a acestora este foarte scăzută. Cu ajutorul Consiliului Parohial, parohia oferă la marile sărbători (Paște, Crăciun, Hram), pachete alimentare celor nevoiași, care din păcate, din zi în zi sunt tot mai mulți. Informațiile privind istoricul acestei biserici care este atestată ca fiind cea mai veche biserică din Buftea, au fost luate din monografiile orașului Buftea și din alte surse. Prin grija Consiliului Județean Ilfov, în viitorul apropiat, biserica din Buciumeni – Buftea va intra într-un proces complex de restaurare și punere în valoare. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale se va alătura autorităților spre a duce la bun final acest proiect și de a pune pe harta Ilfovului încă o frumoasă destinație spirituală, dar și turistic- istorică.
Lasă un răspuns