Generalul trădător Victor Atanase Stănculescu s-a întîlnit la Atena cu șeful antenei MI 6 iar la lacul Balaton cu șeful GRU pentru zona Balcanilor, iar în vara lui 1989 a importat din URSS “ciocănitoarea” și simulatoarele (prima a avut un rol esențial în declanșarea panicii la mitingul din 21 dec. 1989, iar ultimele au creat psihoza teroristă). Ion Iliescu era recrutat de KGB. În decursul timpului am trecut în revistă mulți din noii conducători ai României care erau agenți străini – nu mă mai refer la ei decît punctual, acolo unde este cazul. Iliescu l-a reactivat și numit ministru al apărării pe Nicolae Militaru, documentat ca fiind agent KGB. Prima lui grijă a fost să se răzbune și să-l ucidă pe Gheorghe Trosca, cel care îl dovedise ca trădător. Monstruoasa atragere în capcană și ucidere a celor opt uslași prezentați ca teroriști. Azi, această teză este negată (din nou, vîrf de lance este Mădălin Hodor și tot în Revista 22 iar pagina wikipedia a lui Trosca a fost modificată la data de 27 ian. 2022).
Nu-mi inspiră încredere istoricii care tot scriu despre trădarea securității, dar nu prea bagă în seamă trădarea armatei. Este adevărat, și Iulian Vlad a fost la studii la Moscova (culmea! am aflat despre asta dintr-un articol din presa americană, după moartea lui), l-a sancționat pe șeful antenei de la Atena pentru faptul că a raportat întîlnirea lui Stănculescu cu șeful spionilor britanici din Grecia, l-a dezinformat pe Ceaușescu sau i-a ascuns multe lucruri, dar marea trădare a fost din partea DIA. Se spune că Ceaușescu nu avea încredere în securitate ci în armată – de aici i s-a tras căderea și moartea. Și în timp ce în țară încă se trăgea, care credeți că era prima grijă a americanilor? Să extragă din România „nișe evrei” (vorba lui Iohannis). În primul avion care a putut să părăsească în siguranță țara se aflau evreul trădător Mircea Răceanu (născut Bernat), fiul adoptiv al lui Grigore Răceanu (semnatar al declarației celor 6), fost ofițer DIE, ultimul condamnat la moarte înainte de revoluție, decorat de Iliescu (pentru trădare?), Dana Pacepa, fiica trădătorului evreu Ion Mihai Pacepa, fost șef adjunct al DIE, condamnat la moarte în contumacie, precum și evreica Iordana Borilă, prima soție a lui Valentin Ceaușescu, împreună cu copilul lor.
*
În martie 1990 la Tîrgu Mureș au loc evenimentele despre care presa străină știa déjà că vor avea loc, așa că își cumpărase bilete “în față”, adică luaseră la hotel camere cu balcoane cu vedere unde trebuie. Așa a putut tot occidentul să vadă cum un ungur este maltratat de români – era vorba de românul Mihăilă Cofariu, maltratat de unguri (asta este presa de azi, la fel a procedat presa germană în cazul conflictelor interetnice din fosta Iugoslavie, cînd arunca toate crimele în spinarea sîrbilor, la fel procedează și acum în cazul Ucrainei). Evenimentele de la Tîrgu Mureș, un alt caz asupra căruia se păstrează o tăcere suspectă pentru unii (pentru mine, nu). Văd că gen. Mircea Chelaru nu se grăbește să ne spună ce știe, dar nu este singurul caz în care păstrează tăcerea. Ion Iliescu a profitat de ocazie și a înființat noua securitate, SRI-ul, și a numit în frunte un alt agent KGB, Virgil Măgureanu. Nu numai trădător, dar și infractor. Conacul lui de la Giurtelecul Hododului, cu o curte enormă și cu un zid înalt de apărare, eu știu că a fost construit în aceeași perioadă în care la Grădiștea se ridica hotelul SRI, pentru care Măgureanu a ales personal gresia și faianța. Așa că nu vă mirați dacă în ambele clădiri a fost folosită aceeași gresie, aceeași faianță. Și nu vă mirați dacă la conac au contribuit cu muncă voluntară și materiale o serie de proaspeți oameni de afaceri prosperi.
Ce a făcut proaspătul șef al SRI? Primele două măsuri au fost trecerea în rezervă a gradelor superioare, adică a celor cu experiență, și desființarea muncii de obiectiv. Desigur că în securitate existau și torționari, apărători ai dictaturii, care prigoneau dizidenții, dar imensa majoritate a ofițerilor erau specialiști în diferite domenii repartizați la diferitele obiective economice protejîndu-le împotriva spionajului și sabotajelor. Prin desființarea muncii de obiectiv, a putut începe distrugerea economiei românești. Apoi, a început supravegherea celor care luptau împotriva lui Iliescu. La 13 iunie 1990 era deja întocmită lista cu cei care trebuiau arestați – printre ei, eu și Nica Leon. În 1992 săptămînalul Zig-Zag publică un raport SRI privind supravegherea juriștilor – desigur, apar și acolo. În volumul 2 al memoriilor mele am postat cîteva facsimile. Nu mă mai refer și la altă activitate a SRI, în urma căreia în parlament au ajuns ofițeri sub acoperire sau turnători (inclusiv deținuți politici – liberali sau țărăniști, dar nu și legionari, care nu obișnuiau să toarne).
În anul 2001, ajuns pentru a treia oară în fruntea țării (de fapt a patra oară, dar prima nu se pune fiindcă nu poporul l-a ales), Ion Iliescu a numit director la SRI un alt trădător, Alexandru Radu Timofte, racolat de GRU înainte de 1989, pe cînd era ofițer M. Ap. N. Este evident că Timofte a simțit vîntul schimbării, din moment ce a primit o medalie de la George Tenet, directorul CIA (probabil pentru înființarea centrului ilegal de detenție al CIA de la București). De cînd cu Iohannis, șeful SRI este Eduard Hellvig. Trec peste directoratele lui Costin Georgescu și George Maior precum și peste cele două interimate ale lui Florian Coldea (din cîte știu eu, dublu repetent, dar desigur cu doctoratul luat), decorat de Franța iar, după ce a fost demis, și de CIA. Pe partea informațiilor externe (adică a spionajului). La 18 ian. 1990 în fruntea CIE (fosta DIE și viitoarea SIE) este numit Mihai Caraman, un patriot, cel mai bun spion român și cel care a dat cea mai importantă lovitură NATO. La un articol vechi al meu, un comentator a scris că ar fi fost omul rușilor întrucît informațiile și documentele pe care le-a adus de la Paris au ajuns la Moscova, care l-a și decorat. Dacă a fost sau nu “omul rușilor” nu știu, dar știu că a fost un patriot. Iar faptul că rodul muncii sale a ajuns la Moscova, era firesc. Pe atunci noi făceam parte din Tratatul de la Varșovia, adică un anti-NATO. Așa cum în prezent noi trimitem totul la Washington, unde CIA are posibilități superioare de valorificare a informațiilor, pe atunci România trimitea la Moscova. Regula ”Big Brother” nu este nouă. Uluitor este altceva, și acum preiau din wikipedia: „În anul 1992, Manfred Wörner, secretarul general al NATO, a anunțat că nu va vizita Bucureștiul atât timp cât Caraman va conduce SIE, deoarece considera că o persoană care a spionat împotriva NATO este incompatibilă cu funcția de șef al serviciului de spionaj al unei țări care făcea demersuri de aderare la NATO. Ca urmare a acestui „ultimatum”, la 22 aprilie 1992 președintele Ion Iliescu a aprobat „cererea” lui Caraman de a se pensiona și l-a avansat la gradul de general-colonel”.
Rețineți anul! În 1992 conducătorii României, de capul lor, hotărîseră să adere la organizația criminală! În locul lui este pus un trădător – Ioan Talpeș, care a făcut spionajului românesc un rău mai mare decît Pacepa. Pe de-o parte a distrus cele mai performante rețele ale noastre (cele din SUA și din Germania) iar pe altă parte a cărat personal cu avionul saci cu documente pe care le-a predat către CIA. Trec peste directorii Cătălin Harnagea, Gheorghe Fulga, peste cele cinci interimate ale lui Silviu Predoiu și peste ineptul Claudiu Săftoiu. Dar mă opresc la Mihai Răzvan Ungureanu, absolventul de studii ebraice, cel care cu kippa pe cap se ruga la Zidul plîngerii. Conform unei informații pe care nu o pot verifica, în cadrul audierii în comisie cineva l-a întrebat cite cetățenii are. Zîmbind, a răspuns: “Nu pot să vă spun decît că am un singur pașaport”. Trec și peste bătrînul spion Teodor Meleșcanu. În prezent, directorul SIE este Petru Gabriel Vlase, cel care (după cum am citit) pînă atunci fusese omul de legătură al PSD cu Israelul. În 1979, după fuga lui Pacepa, mulți spioni mi-au devenit colegi. Știu ce pregătire deosebită aveau, făcînd din DIE unul dintre serviciile redutabile de spionaj din lume. Ce pregătire au tinerii noștri spioni de azi nu știu, și nu știu nici ce fac. E ceva care mă face să cred (dar nu spun ce!) că meseria lor este să participe la sindrofii unde beau, dansează, se distrează și agață (sau sînt agățate) agente (sau de agenți) ai altor servicii, care chiar își știu meseria.
Lasă un răspuns