Pe siteul clubului de speologie Speomontana din Baia Mare apar unele poze interesante cu însemne rupestre de la intrarea într-una dintre peșterile cercetate de acest club. România are multe cavități carstice spectaculoase, dar și speologi ce coboară în subteranele țării spre a cerceta acest mediu, acest tărâm plin de mistere. Printre miile de peșteri și grote se numără și Peștera Doboș. Aceasta se află la sudvest de Groapa Ciurului, în Groapa lui Doboș (în Cheile Cutilor; Munții Pădurea Craiului). Săpată în calcare tithonice, ea are o formă ovală conică, adâncă de 50 metri. În timpul ploilor, apele se îndreaptă și dispar în fundul gropii, prin Peștera lui Doboș. Peștera a fost descoperită în 1962, are o lungime de 320 metri. Intrarea, de 3×5 metri se deschide la baza unui abrupt calcaros. Aflată în comuna Roşia (acces DN76 Oradea-Deva), Peştera Doboş este considerată o „peşteră-şcoală”, datorită uşurinţei cu care poate fi parcursă. Nu foarte mare, de doar 320 metri lungime, dar cu atât mai interesantă, peştera abundă de stalactite şi stalagmite. Lungimea traseului speoturistic este de 200 de metri, iar durata vizitei de o oră.
Peştera lui Dobos (sau P. din Groapa lui Doboş) este situată în groapa cu acelaşi nume, dezvoltată pe stânga drumului minier ce duce la Cooperativa din Runcuri şi spre satul Poniţa, comuna Roşia. Descoperită în 1962 şi semnalată în literatura de specialitate de către T. RUSU (1968) şi I. ORASEANU (1983), P. D. a fost explorată şi cartată, pe o lungime totală de 319,5 m, de membri C.S.A. Cluj-Napoca, în anul 1980. Intrarea, de 3×5 metri, orientată spre est, se deschide la baza unui abrupt calcaros, aflat pe latura de vest a unei gropi de eroziune de mari dimensiuni (210 X 250 m). Spre baza acestui abrupt se îndreaptă un curs de apă ce îşi are obârşia într-un izvor situat la sud de Cooperativa din Runcuri şi toate apele de pe versanţii gropii respective. Curând după intrare, urmează o galerie strâmtă, puternic descendentă, dezvoltată în lungul unei diaclaze. În extremitatea acesteia apare un mic curs de apă ce se angajează în lungul unei galerii suborizontale, cu o lăţime medie de 1,5 metri şi o înălţime medie de trei-patru metri. După 60 metri, galeria de acces debuşează într-o sală alungită, frumos concreţionată, dezvoltată oblic pe direcţia de înaintare. Din această sală se desprinde, spre dreapta, printr-o treaptă de 2 m, o galerie ascendentă, cu lăţimi cuprinse între patru-șase metri, în care se remarcă, la început, un planşeu argilo-nisipos iar apoi cîteva gururi şi blocuri de prăbuşire printre care se deschide un puţ de -15 metri. Dincolo de blocuri se dezvoltă, pe dreapta, o sală circulară, frumos concreţionată, suspendată cu circa cinci metri, iar pe stînga se pătrunde într-o galerie cu o lăţime medie de un metru, lungă de aproximativ 50 metri, drenată de un curs de apă temporar ce dispare printre blocurile de la intrare. Din sală de confluenţă, golul subteran continuă spre vest cu o galerie descendentă, drenată de cursul de apă din galeria de acces, ale cărei dimensiuni scad treptat pînă la 1,5 x 1,0 metru. După cîţiva metri galeria se lărgeşte iar, pentru ca apoi, revenind la dimensiunile anterioare, să-şi schimbe brusc direcţia, spre sud-sud-vest, terminîndu-se, după circa 50 m, cu un sifon impenetrabil. După cum este uşor de constatat din Fig. 34, P. D. s-a format sub acţiunea apelor din izvorul amintit, care apare din gresii şi şisturi liasice, a celor ce se adună de pe versanţii gropii cu acelaşi nume şi dintr-o dolină învecinată, spre care se îndreaptă afluentul subteran, de dreapta, din această peşteră. Părăsind Peștera Doboș apele se îndreaptă spre colectorul principal din sistemul carstic Runcuri unde apar, după ce trec pe sub o uvală şi câteva doline, prin activul nr. 7.
Însemne rupestre ce apar la intrarea în Peștera Doboș sunt interesante și demne de menționat: prima dintre imagini prezintă un arcaș (cu părul lung? sau o prezență feminină – amazoană?, cu tiară – coroană?), iar cea de a doua este o inscripție într-un alfabet necunoscut. Cercetătorii pot să își spună cuvântul în acest sens și astfel să aflăm poate și perioada de timp în care au fost făcute aceste inscripții… Astfel vom afla de ce a fost ales acest loc pentru aceste inscripții? Are legătură sau nu cu faptul că subteranul era considerat o lume de acces către un alt univers, o lume a umbrelor, a celor plecați dintre noi, sau a unor ființe fantastice? (Foto: Alec Portase)/ (G.V.G.)
Lasă un răspuns