Tăinuind prin desființare…

Nici de ar fi căzut guvernul peste noapte, nu ar fi intrat sinecura (post)covidului atât de rău în dizgrație încât să se încerce desființarea CNCAV -ului pe repede înainte!… Dar cineva a intrat în panică… Și când e vorba de angoase, chiar dacă nu e nevoie, dăm foc și la „cetate”, doar să facem scrum „dovezile”, nu?!… Doar că, de data asta, nici focul nu ajută!… Sunt mult prea multe dovezi… Vaccinuri rămase pe stoc, seruri expirate rămase tot… pe stoc! Și, cea mai importantă dovadă, a ceea ce a fost, a ceea ce s-a impus în numele unei sinecuri, sunt chiar vaccinații… Dar este o frică de zile mari printre ăi mari, iar oamenii comit greșeli, nu?!… Mai ales că sunt și guvernanți, iar guvernanții oricum doar la asta se pricep…

Să rupem prăvălia sinecurii în două și o împărțim pe la alții!… Cam așa funcționează și închiderea centrului național de vaccinare anti-covid. De care vor să scape, dar nu știu cum! Nu știu pentru că nu îi duce mintea! Căci, derbedeii s-au bucurat de bani, de indemnizații și comisioane, și nu au stat măcar o clipă să facă un lucru esențial: să vadă în perspectivă! Iar „perspectiva” a venit… Și întrebările, și nelămuririle, și curând, vor apărea și invitațiile pentru a da explicații… Și chiar dacă desființarea unei sinecuri-umbrelă de pocinoage nu elimină răspunderea pe viitor, nici premizele ori cauzele, nici răul eventual dovedit, nici dramele poate doar acum neieșite integral la lumină, ageamii așa lucrează… Desființează, chiar dacă răul făcut nu poate fi ascuns. Nu mai poate fi ascuns. Pentru că este acolo, în dovezile grămezi de loturi rămase pe stoc, în dovezile de seruri expirate rămase în conservare (adică tot pe stoc!), în dovezile contractelor ce vin peste noi… Și al căror import și plată nu pot fi șterse prin simpla desființare a instituției-umbrelă… Sau poate că pe asta o știu și ei, dar se bazează pe faptul că, dacă tot o să dăm banii, ba încă mulți ani de acum înainte, măcar să nu se mai pricopsească, fizic, și cu următoarele milioane de fiole în stoc…

De fapt, de ce fug acum responsabilii vaccinării de carantină coercitiv amenințătoare? De stocurile care se strâng, de fiolele expirate și care nu pot fi distruse, nici juridic, pentru că e treabă de dosar penal, dar nici fizic, pentru că nu își asumă nimeni responsabilitatea eliminării unor vaccinuri devenite între timp deșeuri biologice?… Sau este vorba de consecințele juridice a ceea ce va urma pe seama unor subiecți transformați în cobai de cursă lungă?… Pentru că misterioasa hepatită poate fi, ori nu!, consecința expunerii la o substanță toxică… Iar avalanșa de cazuri printre cei mici poate fi doar vârful unui aisberg… Pentru că ei sunt mai firavi și au un răspuns imediat în fața toxinelor… Asta dacă se va dovedi că proteina „spike” a covidului este cauza misterioasei boli fără etiologie în mediu natural…

Evident, nu de stocurile rămase le e frică pungașilor ăștia!… Nici de justificarea banilor încasați prin fel și fel de scheme de invocare a necesității implementării unor sisteme de vaccinare, de argumentare a vaccinării… Ba, la câți au avut de câștigat, fie și doar la nivelul a câțiva lei, rostul unei asemenea urmăriri nu există… Pentru că sinecura a știut cum să lucreze… A dat celor mulți din sistemul de vaccinare un spor la salariu, și, atât de mulți au fost prinși „în schemă”, încât rostul unei urmări penale „în masă” cade de la sine…

Și totuși, panica este tot mai mare… Mai ales că și la a doua încercare de desființare a centrului național de vaccinare se cam bate pasul pe loc… Prima variantă, desființarea pe seama transferării vaccinării către medicii de familie nu a funcționat. Pentru că aceștia nu au vrut să-și asume ceva de care nici nu a fost întrebați. Acum se încercă transformarea „Janei” cea păcătoase, prin ascundere ei în programul național de vaccinare. Unde să se stingă apoi printre hârtii. Dar rămân dozele, rămân prezumtivele cazuri ce vor urma și care vor putea fi puse în legătură cu vaccinarea inițială și cu deciziile acelora care le-au luat.

În fapt, nu poți desființa juridic o instituție responsabilă, și moral, dar mai ales penal, de vaccinarea a peste opt milioane de români… Pentru că doar un organism de specialitate, și medical independent, dar și de consultanță juridică pentru pacienți (pentru că, în momentul în care au fost injectați cu o substanță despre care nu se știa nimic, vaccinații au devenit, nu doar loturi-cobai, ci și pacienți, inclusiv prin miocarditele dovedite ca având o legătură directă cu vaccinurile), doar un asemenea organism poate decide dară cât timp trebuie menținută răspunderea juridic-sanitară pentru eventualele consecințe.

Oricum, cea mai elocventă dovadă a matrapazlâcului încercării de a se tăinui ceva prin desființarea centrului CNCAV este chiar această disperare venită tocmai dinspre cei ce l-au înființat! Este poate întâia oară în treizeci de ani când se întâmpla așa ceva! Și nu s-a văzut o asemenea „grozăvie” nici măcar în rocadele de putere, de curente stânga-dreapta, toate sinecurile rămânând în timp, sub o formă sau alta, pentru că, într-o formulă sau alta, mulțumeau pe cineva. Da, este adevărat, mulțumeau, fie și cu mai puținul decât cel de la înființare, dar, aveau „garantat” elementul esențial: lipsa riscului de apariție a unor consecințe juridice în masă. Mai ales într-o „masă” reprezentând jumătate din populația țării…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*