Generali din opoziție

Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile. În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați, care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.

Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian(284-305), la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor Tiron, ofițer al împăratului Maximin(235-238), Sfântul Teodor Stratilat, general în garda împăratului Liciniu(307-324) și lista ar putea continua. Ofițerii aceștia aveau și proprietăți funciare însemnate, erau tineri, aveau perspective chiar de-a ajunge ei înșiși împărați. Și, totuși, aceștia nu au urmărit niciodată să-și ucidă împărații. Nu au fost de acord cu prigonirea creștinilor, cu uciderea lor, ba, mai mult, s-au creștinat ei înșiși. Prin aceasta nu urmăreau să aducă un afront împăraților lor, ci dădeau curs convingerilor proprii. Ofițerii aceștia își dădeau seama de nevinovăția creștinilor, de idealul lor măreț privind slujirea lui Hristos și mântuirea sufletului. Înțelegeau cât de mizeră este viața dedicată doar carierei militare, misiunii de-a ucide pe semeni pentru a câștiga putere și teritorii pentru stăpânii lor. Înțelegeau că există valori superioare pentru care trebuie să lupți.

Acești generali n-au urmat exemplul celor dintâi, acela de a-și ucide împărații, deși ar fi avut posibilitatea. Opoziția lor a fost tacită, smerită. S-au creștinat, au declarat public aceasta și au suportat apoi consecințele: pierderea gradelor militare, confiscarea averii, maltratări fizice, închisoare, iar în ultimă instanță condamnare la moarte. Ei au avut convingerea că prin jertfa vieții lor pentru Hristos cuceresc împărăția cerurilor; prin jertfa vieții lor dau curaj celorlalți creștini; prin jertfa vieții lor vor contribui la schimbarea atitudinii împăraților față de creștini și religia creștină. Cele trei obiective le-au atins cu prisosință: nu numai că și-au mântuit sufletul, dar au devenit sfinți, prieteni și apropiați ai Mântuitorului; nu numai că au dat curaj celorlalți creștini, dar au contribuit la răspândirea creștinismului, la întărirea convingerilor religioase de-a lungul veacurilor; nu numai că au schimbat atitudinea împăraților față de creștini, dar au contribuit la crearea contextului politico-social necesar împăratului Constantin cel Mare de a da acel faimos Edict de la Milan din 313, prin care s-a oprit șirul de persecuții împotriva creștinilor, religia creștină a devenit liberă, religie de stat, alături și egală cu celelalte religii păgâne din Imperiul Roman. Asemenea împliniri nici n-ar fi îndrăznit să le viseze creștinii, dar iată că jertfa acestor martiri, printre care și ofițeri superiori, a făcut ca ele să fie posibile.

Așadar, generalii din opoziție nu trebuie neapărat să fie asasinii conducătorului, ci și oameni progresiști, vizionari, care pot schimba fața lumii, pot aduce beneficii celor mulți, ba chiar îi pot ajuta să se mântuiască. Despre împărații menționați mai sus se mai vorbește când și când într-o carte de istorie, despre generalii din opoziție, sfinții martiri ai Bisericii lui Hristos, se va vorbi cât va fi lumea-lume, li se vor oficia slujbe, li se vor dedica rugăciuni și cântări, creștinii le vor purta numele, li se vor picta icoane, li se vor dedica biserici și mănăstiri. Mai e nevoie să întrebăm dacă acești generali din opoziție sau împărații lor au fost învingători? Cred că nu!