Ar trebui să ne liniștească această certitudine dată de guvernanți, nu?!… În câțiva ani vom obține independenta energetică, și la gaz, și la energie electrică!… Doar să avem răbdare până atunci… Dar ce ne facem cu securitatea cibernetică, imediată, a țării?… Că de asta nu pare nici un guvernant interesat… Da, este de înțeles… Sunt depășiți de posibilitatea de a pricepe anumite noțiuni (altminteri, nici măcar complicate, dar când vorbim de fripturiști ajunși în funcții cheie, toate par a fi parte a unei „limbi străine”, nu?!)… Iar de aici și imposibilitatea de a pricepe și de a pune lucrurile într-un context funcțional, într-un cadru de perspectivă… Și atunci nu se bagă nimeni… Nici măcar cei ce și-au făcut obiceiul de a vorbi despre orice… Doar să se audă, doar să fie vizibili… Iar toate aceste atacuri cibernetice, pe felurite denumiri și acronime nu doar le par, ci, da, chiar le sunt total străine… Pentru că nu au investit în domeniul cel mai important al, deja!, momentului… Securitatea cibernetică… Doar pliante și ghiduri cu indicații desenate parcă prin grădinițe… Și nici măcar la cea a unei grădinițe a informaticienilor… Ci de puștanii din parc, amuzându-se de nepriceperea celor trecuți de o anumită vârstă…
Vom avea însă, peste câțiva ani, mult dorita independență energetică!… Dar cui îi va mai folosi dacă, între ceea ce putem avea și ceea ce vom primi, ca utilizatori finali, se vor interpune „filtrele” unor atacuri cibernetice?…
Sigur, să stăm liniștiți!… Ba, chiar să le mulțumim guvernanților că suntem, iar unii dintre ei chiar își fac un titlu de merit din asta, mai în urmă și „putem transforma într-un avantaj acest decalaj de dezvoltare”… Și așa și este! Pentru că arhivele pe hârtii înghesuite în fișete, între bibliorafturi decojite și colțuri cu păienjeni și mucegai, nu pot fi „sparte” de atacatorii ce își fac astăzi simțită prezența. Doar că viitorul nostru nu stă în trecutul prăfuit al acelor arhive!… Nici dacă am vrea, nici dacă am face un scop din asta, un soi de „pnrr” la mâna a doua (așa cum au făcut și alte guverne, pe alte titulaturi și alte furtișaguri, desigur!) și am declara trecutul prăfuit ca scop al viitorului imediat, nu ne-ar folosi la ceva…
Asistăm la mii de atacuri informatice… Guvernanții, mult prea depășiți de posibilitatea de înțelege, nu se înghesuie să vorbească despre asta… Nu e dezlegare nici pe la partide, nici măcar pentru transformarea în ghionturi de falsă opoziție… Pentru că nici acolo, deși sunt poate mulți care chiar înțeleg riscurile, nu se vorbește „pe acest subiect”… Nu pentru că nu s-ar vrea inflamarea pe o asemenea temă, dar, fiind ceva prea străin pentru greii partidului, o lăsăm „la și altele” (acolo unde e și mult trâmbițata viitoare independență energetică, de fapt)… Căci, ăi bătrâni, dacă nu înțeleg, se tem să nu fie ceva folosit poate împotriva lor de valurile de lupi tineri…
Nici în parlament nu a fost rost de un freamăt, un tremur, pe această problemă… Nici măcar pe la comisiile ălea stufos numite pe domeniile viitorului… Și nici nu o să vedem vreo reacție… Poate doar când se vor trezi că internetul ăla ascuns, care atacă, adânc, tot mai adânc, tot mai aproape de miezurile infrastructurilor, o să le blocheze, ba, poate chiar o să le șteargă, cu totul, ștatele cu îndemnizații!…. Căci doar când nu o să-și mai poată folosi banii, și nu pentru că nu vor mai avea acces la ei, ci pentru că aceștia nu vor mai exista nicăieri (!), abia atunci să se trezească și parlamentarii. Cu tot cu comisiile lor…
Dar noi vom obține, între timp, independența energetică!… Că vom fi dependenți de „filtrele” puse de atacatorii cibernetici, este o altă problemă… A altor viitoare guverne sau ce vor mai fi ele… Dar, acum, nu este o situație de interes! Chiar dacă sunt lovite resursele și sursele acelei viitoare independențe energetice!… Și nu doar stații de benzină, blocându-le activitatea, ci și rafinăriile… Nu am văzut nici o ședință de urgență la Cotroceni (poate, tot așa, când nu or să mai dea de fișierele cu fluturașii de salarii)… Și nici o întrunire de urgență a CSAT ului… Chiar dacă, în fond, este vorba și despre securitatea altora. Căci suntem parte a unui globalism, inclusiv la nivel informatic… Și ar trebui să căutăm soluții măcar ca membri ai UE și Nato… Nu, nu vom fragiliza securitatea informațiilor celor două structuri dacă vom fi descompuși la nivel informatic prin astfel de atacuri… Dar vom deveni tot mai vulnerabili și în ceea ce lăfăim cu atâta siguranță: independența energetică… Mai ales când, atât de ușor, facil chiar, elemente cheie ale infrastructurii, aeroporturi (și nu unul, ci toate, la rând, nici măcar ca popicele, ci dintr-o unică lovitură!), rafinăriile, companiile cfr, structuri ale poliției și armatei, sunt expuse atacurilor informatice… Dar nouă ne arde de-a schematizarea acelui viitor al independenței energetice. Iar serviciile speciale tac… Nu pentru că asta ar trebuie să le fie atitudinea publică, să tacă (dar să rezolve!), ci pentru că par, cum altfel, fiind atât de politizate, depășite… Dovadă că acolo unde au resurse în a glăsui, înfierate pe vinovății de intruziuni politice, vin cu informații și explicații, cu negări și disculpări față de orice ingerințe în numirile politice din puterile neseparate ale unui stat virusat de feluritele „republici” ale clicilor și grupurilor de interese…
Lasă un răspuns