Păi, nu se gândesc ei la „noi”?!… Sigur, acei „noi” pe care îi privesc ca pe un fel de „alții”… Acei înstrăinați în propria țară… Și care încep a fi tot mai fățiș împinși „la și alții”… Dar nu și în rând cu aceia, măcar atât!, ci undeva prin afara opisurilor pe care, când vine vorba de acei adevărați „alții”, se grăbesc să le hașureze în culorile dărniciei… Și nu se mai feresc… Nu se mai îngrijesc să-și aleagă nici vorbele… Le dau drumul după cum le este mintea… Puține și seci… Seci de grija pentru țara lor, puține căci nici vorbe pare că nu mai merităm…
Și nu mai au nici măcar acea falsă preocupare „pentru țară”… Pentru că și-au dat jos și fațada aia de ipocrizie… Căci, totul se poate vinde, nu?!… Inclusiv vorbele și discursurile „periate”, pe care, acum, le pot adresa altora… Iar greșeala noastră este că, nebăgarea de seamă a mizeriilor, a ironiilor, a batjocurilor servite atâția ani pe post de „grijă față de țară”, social, economic, cultural și uman, astăzi ne-a adus în faza de a fi niște simplii „receptori” ai blestemățiilor guvernamentale și politicianiste din haznaua ce ne-a împresurat… Nu mai suntem nici măcar acei spectatori ce puteau măcar să hulească ecranul pe care defilează aceste stafii ale destinului nostru, ale nedevenirii dintr-o foaie de parcurs „european”… Ba, atât de rău am fost destructurați de sinele înaintașilor noștri, de eroismul, de jertfa și curajul lor de a întreba, că nu mai trebuie să ne pună nimeni pumnul în gură… Ni-l punem singuri, „sigilându-l” în masa amorfă a supunerii…
Suntem pe mai departe priviți drept oi nătânge într-un țarc tot mai restrâns… Dar nu mai suntem nici măcar acele oi definite printr-un NOI al identității… Suntem batjocura rămasă după înstrăinarea de sine… Suntem masa pe care guvernanții nu o mai tratează nici măcar ca simplu popor, ci un rest rămas aici în ciuda presiunilor lor de a ne fi alungat…
Să vii să vorbești despre guvernare prin vehicularea unor acțiuni economice, fi ele și pentru un biet cuprins rămas din țară, din perspectiva unui „Pachet de măsuri numite generic sprijin pentru România” (de ce nu, de-a dreptul, „Sărăcie pentru România”?!) constituie dovada locului pe care ni l-au rezervat acești mizerabili ce s-au făcut stăpâni peste noi, peste țară, peste viitorul nostru… Când totul ar trebui să fie doar pentru țara ta, ca măsuri economice, sociale, financiare, iar „sprijinul” să fie eventual pentru alții, pe măsura posibilităților, noi am fost inversați… Pentru noi se mâzgălesc măsuri „numite generic sprijin”, pentru alții se fac programe de dezvoltare…
Și ce va urma după ce și acest pachet de măsuri va fi fost „consumat”?… Vor transfera acest „sprijin” acelor „noi” din viitorul de „la și alții”, pe care să-l asigurăm, eventual „prin noi înșine”, poate chiar prin feluritele platforme de ajutorare folosite astăzi pentru acei alții, care, mâine, vor fi de drept acei „ei” înstăpâniți aici?… Vor fi redenumite fondurile destinate acum refugiaților și vor fi transformate în liste de caritate, în așteptare, pentru a ne sprijini noi între noi?… Pentru că banii europeni vor trebui alocați altora, nu-i așa?!… Astăzi încă acei „alții” puși pe listele dictate de la Bruxelles… Dar programul economic al unei țări destinat cetățenilor ei, prezentului și, mai ales, viitorului, nu poate fi definit prin măsurile de băgare în seamă dintr-un „Pachet generic numit sprijin pentru România”… Este o batjocură prin care suntem împinși dincolo chiar și de statutul acelui „la și alții”…
Pentru noi, ca români, totul se gândește strict ca măsuri de ajutorare… Prin fel și fel de vouchere ce înlocuiesc treptat programele economice… Totul din puțul sărăciei, dar nu de gândire, ci din cel al lipsei de empatie pentru țară… Și în care poate și tricolorul va fi scos la mezat, văduvit de o culoare ce nu le va mai trebui acelor „alții”, de astăzi, acei „ei” de mâine…
Lasă un răspuns