Motto: „Balcanii produc mai multă istorie decât pot să consume”.
(Winston Churchill)
Atena a considerat întotdeauna Macedonia ca făcînd parte din Grecia, apoi disputa s-a aplanat Macedonia primind numele de Macedonia de Nord. Și așa, spre nemulțumirea Rusiei, care a întreținut protestele și de o parte și de cealaltă, Macedonia de Nord a putut fi invitată să adere la NATO. Acum nu contează de există o problemă și cu Bulgaria, ei socotind că limba Macedoneană este un dialect al limbii Bulgare, iar ednicii macedoneni ca fiind Bulgari. Mă întrebam, dacă o să facem așa un NATO mare, tare, și de peste tot, o să mai fie vrajbă în Europa…? Da, o să fie! Tot o să mai apară un om de rang înalt care o să bage bățul prin gard să asmută câinii. Europa este ușor de „întărâtat”, în Europa sunt atât de multe carențe istorice încât orice amestec (aluzie) transformă totul într-o încăierare colectivă. Cine are de câțtigat? Da, câștigă producătorii de armament iar sângele se transformă în bani lichizi. Dar cine privește superficial istoria nu vede că imperiile au venit și au căzut, istoric s-au produs migrații și înlocuiri de populații, în care etniile și religiile au fost amestecate în focul timpului.
După împărțirea Iugoslaviei în atâtea țărișoare m-am întrebat, la ce mai folosește ONU? Organizația Națiunilor Unite această structură are ca scop: „Să păzească pacea și securitatea internațională, să prevină amenințările la adresa păcii, să ia măsuri pentru a preveni atacuri sau alte acțiuni care periclitează pacea, să corecteze dezacordurile sau situațiile care pot duce la afectarea păcii și să vegheze la respectarea principiilor dreptului internațional”. Toate acestea au fost reamintite într-o analiză acidă (bazele oricum sunt diluate) într-un cotidian turc.
Cum spuneam: Imperiile se nasc și mor. Fiecare imperiu a murit la fiecare o mie de ani. Dacă am face un bilanț al acestor „apariții, dispariții” ar trebui să alcătuim un necrolog universal. Dar de ce să nu fim optimiști, producătorii de armament prosperă. Am căutat să văd de ce a rămas nefuncțional ONU. În interiorul său a fost fondat Consiliul de Securitate. Toți membrii ONU se adunăși iau o decizie, un membru al Consiliului de Securitate se opune iar apoi decizia nu se mai aplică. Să privim la războaiele din ultimii treizeci de ani: Serbia- Bosnia, Rusia sovietică și Afganistan. Războaiele civile din Siria și Yemen, NATO- Afganistan, etc.. În care ONU s-a limitat și se limitează la rolul de a privi. ONU nu a reușit să prevină războaiele și nu a impus pacea și securitatea, s-a abandonat în atribuțiile fundamentale și ne vorbește despre: sănătate, climă și dezvoltare sustenabilă. Președintele Erdogan a spus cândva: „Cât timp lumea nu este mai mare decât cinci, nu este loc pentru pace. Aluzie la cei cinci membrii din Consilul de Securitate ONU. Unul din cei care trag sforile este prietenul și aliatul American. El a dat arme și muniție organizațiilor teroriste, a amplasat „elemente” lângă frontiera noastră și care organizează „patrule comune” cu noi, dar luptă pentru pace generând un alt război. Dar nu contează atâta timp cât armele sunt vândute. Acest „Jandarm mondial” controlează totul, iar lupta pentru pace a făcut din Europa un butoi cu pulbere la care fitilul a fost ascuns în laboratoare bine ascunse. Jandarmul a devenit mondial doar pentru prieteni, dar și pentru interesele sale.
Mi-am adus aminte de un articol apărut în „Timpul” și intitulat „Românii peninsulei Balcanice”, articol scris de marele nostru Mihai Eminescu în anul 1878. „Unul din defectele noastre cele mari, e că departe de a ne ocupa de fondul lucrurilor, credem că e de ajuns să avem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind să-și facă o florărie, smulg plante din câmp și le așează fără rădăcini în straturi, improvizându-și pentru câteva ceasuri o grădină, în aparență frumoasă, însă fără trăinicie. Noi așa nerăbdători cum suntem am uitat că lucrurile luate cu temei sunt mai trainice și mai folositoare și tot odată mai temeinice”.
Acesta articol a apărut în Ziarul Timpul, dar timpul a trecut în zadar pe lângă noi. Suntem tot la nivelul acelor ani și parcă nu am învățat nimic din istorie.
Marele Mihai Eminescu probabil ar mai muri odată la îndemnul unui politician zelos și aplecat până la pământ: „Dar închideți gura acestui Eminescu…!”
Lasă un răspuns