Acum, unii de prin niște „adunări” de nimeni știute, ce se vor ființând și, mai ales, reprezentând ceva și pe cineva în sfera cultelor din România… Și numai mâine, în tot acest libertinaj mascând secularizări la adresa bisericii noastre, acest desfrâu în recunoașterea oricui scrie pe un colț de cerere, desigur, de „dânșii” agreată (poate chiar sugerată și dictată) că vrea a se numi și a fi recunoscut drept „cult bisericesc”, deși de multă vreme nu mai este vorba de religie în adunările unor „reprezentanți” cu felurite idei și „pocăințe”), ne vom trezi pe lista cultelor oficiale (și ca reprezentare, dar și ca sinecuri bugetare) cu „adunările” și adunăturile gnosticilor, ateilor ori poate chiar „suveraniștilor”…
De ce s-au cerut aceste „adunări” tocmai acum recunoscute oficial? Mai ales că solicitarea depusă la secretariatul cultelor a fost făcută, se pare, după încropirea „ante factum” (!) a unei Hotărâri de Guvern (fie și în ciornă, tot premeditare se cheamă!) pentru recunoașterea organizației „Adunările lui Dumnezeu din România”. Iar înscrierea acesteia în opisul celorlalte 18 culte pare a se lega atât de recensământul din România, dar și de recenta adoptare în Parlament a unei legi de pedepsire cu închisoare a cârcotașilor pe acele teme de alții considerate sensibile, nediscutabile, de nepus sub nici un semn de întrebare. Și în care protejarea a fel și fel de forme de „reprezentare religioasă” ocupă un loc important. Un proiect ce va viza și pedepsi orice referire publică, inclusiv pe rețelele sociale, pe teme ce ajung și trec cu mult dincolo de cele legal deja enumerate în Codul penal. (Dar, oare, tocmai această dublă pedepsire a unor fapte, prevăzute deja în Codul penal, nu ar trebui să anuleze de facto proiectul de lege croșetat de parlamentari pe baza impunerilor unei Europe ce își urmează cadența anti-familie, anti-libertăți, anti-rațiune?!).
Evident, nu o să vină acest de al 19 lea cult să ia din reprezentarea Bisericii noastre majoritare… Nu are acum…. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne întrebăm cum de am ajuns să-l avem pe lista cultelor noastre? O listă care mai are puțin și va începe a semăna cu încropirile de texte („cioturi”!), scrise de tot felul de oarecare pe „Wikipedia” și acceptate atât de ușor. Ideal ar fi fost să fie întrebată și țara ce părere are? O cercetare de piață să vedem ce reprezentare are această nouă „biserică”… Și cum de a fost scoasă din amorțire tocmai acum pentru a fi lipită la lista cultelor oficiale?…
Nu are nimeni nimic cu dorința de reprezentare „religioasă”… Fiecare se poate numi după ceea ce își închipuie că este… Dar există o limită în felul de a te furișa în spațiul public pentru a fi recunoscut oficial… Și nu ne interesează nici măcar pe cine reprezintă aceste „adunări ale lui Dumnezeu”… Dar vrem măcar o minimă dovadă a presupusului interes pe care le au acestea pentru a justifica această insistență în afișarea publică… Au avut ele, de exemplu, în anii în care au fost prezente, pe vorbele lor, în România postdecembristă, măcar un statut de asociație? Au reprezentat în vreun moment vreun rol pentru societate pentru a fi căpătat măcar o spoială ca fundație de interes public?… Pentru că saltul din nicăieri direct în sfera celor mari este extrem de dubios…
Criteriile „istorice” nu pot fi baze de recunoaștere oficială și de drept a unui rol pe care acum și-l inventează și îl maximizează la dimensiuni ce oricum nu mai pot fi măsurate și dovedite… Și doar pentru că au existat cândva, și sub argumentul că au fost desființați de autoritățile comuniste, nu pot veni acum pe poziția de cult oficial… Și apoi, nici măcar nu este vorba de un cult în sine, ci de o așchie ruptă din cel al penticostalilor, care sunt deja reprezentați în mod oficial în România…
Or, faptul că, iată, pot fi strecurate atât de ușor pe lista cultelor oficiale niște structuri de nimeni știute, ar trebui să ne pună pe gânduri… Pentru că, în orice clipă, ne putem trezi asaltați, înconjurați și sufocați, în adevărata reprezentare religioasă a acestui popor, de fel și fel de asocieri, adunări și poate și „adunături” (căci oare cine le verifică trecutul?…). Și dacă tot dovedim, din nou, că nu putem face nimic pe zona de „reînființări” din nimic a oricui se crede de drept un alt „stăpânitor”, măcar să ne asigurăm că, pe măsura fiecărui nou apărut în coada prozelitismului, așezăm ceva de veghe și în fața biserici noastre majoritare, pentru a o apăra în fața unei invazii ce va veni dinspre cei ce acum își grupează „adunările”.
Noi permitem a ne fi dărâmate bisericile pentru că ocupă un colț de trotuar! Le dăm și ne dăm la o parte de pe pământurile pe care și le închipuie alții a fi ale lor, tasând adesea cu propria nepăsare fundații pentru venirea lor!… Dar, dacă mâine, dintre cei ce vin și se așază acum la noi pe post de refugiați, se vor trezi unii să-și oficializeze „cultele”, ce vom face, le vom accepta și pe acelea? Dacă dintre aceștia vor ieși în față, nu doar unii cu fel și fel de „adunări în numele lui Dumnezeu”, ci și aceia ce vor susține reprezentativitatea lor ortodoxă de drept și singura „pe placul lui Dumnezeu”?… Deja prin bisericile noastre se aud mult prea multe slujbe în limba slavonă… Sub motivația de a asigura ajungerea Cuvântului Domnului și la aceștia… Dar de când are nevoie Cuvântul Domnului de astfel de traduceri? Rostite în Sfânta noastră Biserică pentru le face pe plac, poate nu atât unor credincioși (cărora le ajunge să privească oglinzile cerului deschise prin Icoane pentru a simți căldura rugăciunilor noastre), ci unor „ziditori” ce vor să așeze altfel fundațiile noastre de neam și țară, de vechime ancestrală și continuitate…
Mai ascultă dară cineva cu adevărat Cuvântul Domnului sau doar împărțirea de foloase mai contează?!…
Lasă un răspuns