Nu, nu este nici un fel de îndreptare… Nici istorică, nici morală, nici materială… Doar o „vuvuzetă” propagandistică pusă pe trâmbițat la anumite intervale… Sigur, la sfârșitul mandatului, Klaus Iohannis se va putea lăuda cu propria-i „listă”… Un număr isignifiant, în raport cu masa impostorilor, de titluri revoluționare retrase… Și atât. Nu va rezolva nici un mister al revoluției, nu va ridica voalul de peste dosarele ce se vor pe mai departe „acoperite”… Iar din promisiunea de a rezolva Dosarul Revoluției vom avea doar o mare mapă, cu șină poate, în care să fluture câteva zeci de file cu nume…
Și nici măcar efectul populist nu va fi pe măsură. Pentru că nimeni nu va aprecia încă o listă de titluri retrase despre care nu se spune nimic altceva. Nu se dau nici deciziile judecătorești și motivele pentru care s-a ajuns la aceste anulări în Justiție, dublate de efectul de imagine al retragerii de către șeful statului al titlurilor și certificatelor respective. Nu se spune nici măcar dacă și când va exista și măsura îndreptărilor materiale. Sau poate că tocmai delistarea acestor nume, declasarea lor din cele trei tipuri de recunoaștere, este tocmai o închidere cu efect de „nup” pe zona materială, nu?!…
Oricum, numele „listate” acum nu ne spun nimic… Sunt doar niște unii dintr-o masă cu mult mai mare… Și nu știm nici măcar când și pentru ce merite au primit acele recunoașteri. Nu știm nici măcar căror asociații de revoluționari le revine vina acceptării dosarelor unor presupuși eroi și luptători ai Revoluției. Iar dacă nu există o decizie nominală, cu motivele anulării și cuantumul beneficiilor obținute ilegal zeci de ani, poate că, în final, vor ajunge să răspundă material tocmai asociațiile care au acceptat acele dosare de „revoluționari”. Să răspundă inclusiv penal, pentru că deciziile de anulare de acum vor putea deschide oricând și alte dosare privind modul în care impostorii au obținut titlurile.
Deocamdată, nu avem decât liste peste liste. Și totul seamănă cu rostogoliri de „acari păuni” câtă vreme nu știm pentru ce și de către cine au fost aprobate acele dosare. Și mai ales avem și justificarea de a ne manifesta și o anumită reticență față de posibilele vinovății fals atribuite. Pentru că, dacă va exista un singur caz în care se va fi produs o anulare eronată a unui titlu, și este deja vorba despre un militar-parașutist!, tot procesul de „curățare” al bazei de date cu cei peste 3500 de revoluționari va fi pus sub semnul îndoielii.
Lucrurile ar fi trebuit să aibă un alt mod de derulare. Și ar fi trebuit să plece strict de la soluționarea Dosarului Revoluției, singurul care putea furniza argumentul juridic al anulării în serie a unor titluri. În baza acestui dosar se putea impune inclusiv revizuirea tipurilor de titluri acordate, prin decuplarea aceluia de Erou Martir de restul de „luptători”, acordat unor participanți aflați în viață la decenii de le evenimentele care ar fi trebuit să consemneze, din această perspectivă, sensul de martiriu. Pentru că este ilogic să numești drept martir un revoluționar în viață. Apoi, trebuiau unite definițiile pentru cele două tipuri de „luptători”, cel „la general”, și cel pentru cei „cu rol determinant”, fiind iarăși un non sens juridic, și moral, să pui o măsură cantitativă mai mare în cazul unui supraviețuitor față de un martir (mulți, iarăși, nu doar supraviețuitori ai lui Decembrie ’89, dar viețuitori pe bază de sinecuri de peste trei decenii).
În fapt, Klaus Iohhanis trebuia să facă un singur gest de îndreptare istorică. Singurul care putea fi făcut independent de Dosarul Revoluției. Să ceară justiției anularea tuturor titlurilor celor în viață. Pentru că singurii care au dreptul de a fi numiți Eroi sunt în cimitire, sub lespezile și crucile de beton. În rest, nimeni nu are dreptul la astfel de titluri. Și, mai ales, recompense. Pentru că recompensa supraviețuitorilor, față de cei aflați la doi metri sub pământ, este însăși viața.
Probabil, până la încheierea mandatului, Klaus Iohannis va mai face niște îndreptări închipuite și va mai anula alte câteva zeci de titluri. Dar acestea nu vor ține loc nici de probatorii, nici de concluzii și nici de acuzații, măcar morale, la adresa criminalilor din Decembrie ’89. Or, până când tot vom rostogoli acest dosar și aceste liste de profitori? Până când alți morți le vor lua locul celor din cimitirele eroilor?!… Sau poate până vom ajunge a îngenunchea în fața crucilor, rugându-ne: „Ieșiți voi morților din mormânturi să intrăm noi de vii”; vii, dar plini de neputințe…
