Cunoaștem cu toții statueta Gânditorului și a Soției sale de la Hamangia, dar și a Gânditorul de la Târpești, „Gânditoarea de la Pietrele” (jud. Giurgiu) și a Gânditorului descoperit în Republica Moldova (loc. Vulcănești). Așa a fost descoperit la Vitănești, în județul Teleorman, în așezarea de la Vitănești „Măgurice” din Valea Teleormanului, la aproximativ șapte kilometri nord-est de orașul Alexandria (jud. Teleorman) statueta unui nou „Gânditor”. Cercetările au început aici încă din anul 1993. Obiectivele principale sunt descoperirea ultimului nivel de locuire aparţinând fazei Gumelniţa B1 şi săpătura unei suprafeţe de control stratigrafic. Stratigrafia sitului a fost dezvăluită prin două sondaje stratigrafice: toate cele trei faze ale culturii Gumelniţa (A1, A2 şi B1) sunt prezente.
Complexele arheologice sunt reprezentate de case și vetre cu 14 case descoperite până acum. Situl este foarte bogat în artefacte, inclusiv vase, unelte și figurine realizate din diverse materiale, cum ar fi lut, os, coarne, cupru, silex și piatră. În campania din 2008 au fost descoperite mai multe obiecte speciale: o serie de greutăți de lut decorate; un vas antropomorf; și un pandantiv de aur. La ultimele săpături au fost cercetate resturile unei locuințe gumelnițene incendiate, datate la 4300-4200 î.Hr.. Construcțiile din așezarea de la Vitănești-Măgurice au fost făcute din lemn și lut, fără piatră. Cei peste 6000 de ani care au trecut peste locuință au deteriorat-o. Activitățile oamenilor de azi, vizuinile animalelor sălbatice au deteriorat și mai mult puținele vestigii rămase. De aceea a fost cercetat cu mare atenție orice detaliu, orice element păstrat. Aici un rest de podea arsă, acolo resturile unei vetre, o râșniță, câteva fragmente, ceramice, toate acestea sunt elemente cu ajutorul cărora să se reconstituie o frântură din istoria acestei așezării.
Statueta „Gânditorul de la Vitănești”, ce are peste 6000 de ani vechime, este un gânditor cu „ochi de scoică” (sau de sidef). Statueta reprezintă un bust uman care, prin sprijinirea capului (bărbiei) în podul palmei (sau pumn), inspiră o atitudine de reflexie, de gândire intensă. Pentru o mai bună înțelegere a atitudinii statuetei, artistul plastic creator a folosit două bucățele de scoică (sidef), punând accent pe ochii deschiși (conștiență) și nu închiși (somnolență).
Cu cele cinci statuete „gânditoare” descoperite în România și Moldova putem spune că strămoșii noștri chiar gândeau. Arta nu era numai o copiere a contururilor, ci și o exprimare a strărilor sufletești, a sentimentelor. Priviți vasele culturii Cucuteni (cea mai veche) cum sunt „împodobite” cu picturi. Casele din chirpici erau și ele zugrăvite în diferire culori, având și „motive” simbolice. Fiind o civilizație pașnică, oamenii acestei culturi se înconjurau de frumos și energii pozitive. Capacele vaselor (așa zis prosopomorfe) deveneau „animale” prietenoase (pisici, păsări, fețe umane, etc.); până și polonicele și lingurile erau pictate. Privim astăzi uimiți aceste realizări și gândim cum oare au traversat mileniile, venind în calea noastră, spre a ne „povesti” cum „a fost o dată ca niciodată”… (G.V.G.)
Lasă un răspuns