Umorul involuntar…

Când a început pandemia, acum doi ani, când s-au declanșat și la noi tropotele ei de aberații, am început să scriu cartea CORONA LISA. Am scris-o și am publicat-o. Există în ea un amplu capitol în care am cules vorbe despre fenomen. Adevărate perle de umor involuntar. Am vrut chiar să scot o broșură cu astfel de perle, pe care nu le-ar fi putut imagina nici un Caragiale. Caragiale nu are umor involuntar, umorul care rezultă din vorbele pompoase ale unui Cațavencu, Farfuridi sau Jupân Dumitrache este calculat, bine dirijat, fiindcă el se adresează oamenilor care au umor, oamenilor raționali.

Dar când am văzut că pe toate drumurile se găsesc astfel de vorbe ivite din pierderea uzului rațiunii, am renunțat să mai scriu și această carte, să mai fac colecția pentru eternitate, fiindcă nu mai era o noutate, aberațiile erau/sunt la ordinea zilei. Și ce au produs aceste aberații din sfera umorului pandemic? Tragedii. Mii de morți.

De ce? Fiindcă nimeni nu i-a sancționat pe vinovați. Vinovați sunt doar morții, iar cei vii rămân cu umorul involuntar!

Este, în schimb, sancționată senatoarea Șoșoacă, fiindcă este singurul parlamentar care, în delirul ei verbal, cauzat în mare parte de nevoia de a termina ce are de spus, fiindcă repede i se închide microfonul, rostește totuși niște adevăruri. Recent i-a acuzat pe cei care au administrat greșit pandemia, din care au rezultat sute de mii de morți nevinovați. Și nimeni nu-i sancționează. Așa cum nimeni nu-i sancționează nici pe făcătorii de vaccinuri proaste! Sub ochii noștri se întâmplă crima, și guvernele stau cu brațele încrucișate, pe care le deschid numai la pomenile obedienței!

Așa și cu umorul involuntar. El nu mai este sancționat de nimeni. Academia doarme. Uniunile de creație și-au pierdut Spiritul Critic, nu mai au de mult un rol de îndreptar educativ, de călăuză. Însăși presa cultivă în draci acest umor suburban, adică blasfemia, bălăcăreala, hlizeala. De ce? Fiindcă au devenit rațiunea de a fi a nației. S-a ajuns până acolo încât un ministru al educației, așa-zisul Panglică, a cerut să nu mai fie sancționat plagiatul, să se termine cu vânătoarea de ghilimele, să se scotă „ghilimetele” din scriere, la fel și prepoziția „pe”, fiindcă „nu ni-i mai e” de nici un folos! Cred că vă mai aduceți aminte de episodul „care / pe care”.

Cu un cuvânt, aberațiile au devenit literă de lege, sunt luate în serios, fiindcă, la un popor cu 93, 5 % semianalfabeți, care nu mai cumpără nici măcar o carte pe an, nu mai există cine să recepteze aberațiile cu umor. Umorul sănătos le-ar sancționa. Dar bășcălia nu poate fi sancționată. Ea este ca o ghilotină pe identitatea țării. Cantitatea de unor involuntar de pe piață ne arată că românii și-au pierdut simțul umorului.

Eu nu mi l-am pierdut. Încă.

Azi nu trebuie să mai inventezi umor, e pe toate drumurile, trebuie doar să-l observi. V-am spus, în cartea CORONA LISA am colectat de pe internet perle despre pandemie. Râzi cu lacrimi. Uitați o perlă emisă de Gheorghe Hagi despre restricțiile pandemice: „Tot secretul pe timp de pandemie este să nu ieși afară din casă când vrei să intri”.

Marele Hagi, care o face pe filosoful, emite la orice apariție pe micul ecran enormități. Ca și Fecali. Și alții din tabăra lor. Sunt complet lipsiți de logică elementară, folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg, fiindcă nu stăpânesc proprietatea termenilor. Ca proștii fără școală. Un umor generat de ignoranță, care dă în bășcălie. Și ei sunt persoane publice. Apar la televizor într-un an cât Ceaușescu în toată cariera lui politică. Și nu sunt sancționați de vreun moderator. Fiindcă și moderatorul este agramat. Dimpotrivă, sunt stimați, îmbrățișați, vorbele lor sunt date ca exemple de urmat, ei sunt busola nației. Se îndoiește cineva de vorbele milionarului care a fecalizat țara, iar acum a trecut cu fecalizarea în Uganda, unde a ridicat o mănăstire ortodoxă, ca să-i încreștineze pe africani!?

În cartea ARTA SPORTULUI am selectat perlele emise de Simona Halep, despre care tatăl ei, Stere, spune: „Știți cum luptă fata mea pe teren? Ca un soldat în Vietnam!”. De unde știe el cum luptă un soldat în Vietnam? Și ce fel de soldat? Te pomenești c-o fi văzut filmul „Platoon” al lui Oliver Stone?! Dar prostia nu are explicații. Parafrazându-l pe Napoleon, aș spune că în sport, prostia nu este un handicap.

Așadar, râsul este sănătate curată. Aș plânge, dar nu pot de râs. Decât să vă vaccinați sau să luați pastile, primiți acest medicament gratis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*