Un roman autobiografic complex: „Oglinda de apă” de Al. Florin Ţene

Am intrat în posesia (varianta PDF) romanului „Oglinda de apă” a prolificului scriitor Al. Florin Ţene, editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca, cu o prefaţă realizată de Liliana Moldovan. Aceasta scrie, printre altele, despre acest roman biografic: „În romanul, cu puternice valențe autobiografice, prozatorul Al.Florin Țene, evocă lumea copilăriei și așează în lumina reflectoarelor câteva întâmplări fundamentale care i-au marcat primii ani de viață precum și adolescența. Este vorba de universul copilăriei și al vieții de școlar și licean, derulate la Drăgășani, orașul său natal, localitate care a reprezentat pentru copilul, și apoi pentru adolescentul Sorin, un adevărat paradis, o lume cu tristeți și bucurii, cu prietenii și oameni dragi, cu zguduitoare evenimente istorice și cu peripeții specifice vârstei. Adormite în palma sufletului, amintirile scriitorului, prind viață treptat, într-o înșiruire cronologică firească și sunt relatate pe fondul unor dialoguri cu caracter confesiv, simple și discrete, care oferă fiecărui episod evocat un grad ridicat de atractivitate și savoare literară.(…)

Episoadele evocate de Al. Florin Țene dezvăluie chipul unei copilării complexe în spatele căreia vibrează glasul delicat al sufletului unui copil, care a constat de timpuriu cât de fragilă este granița dintre viață și moarte, dar și cu atitudinea specifică oricărui tânăr ademenit de farmecul jocului, și mai târziu, de poezia lumii înconjurătoare. Alternanțele temporale și pendularea între trecut și prezent conferă romanului un plus de autenticitate deoarece fireasca linie autobiografică este întreruptă de extrase din poeziile, fragmentele de proză, eseurile și piesele de teatru scrise de Florin Țene, mult mai târziu, în anii maturității”.

Romanul, care este structurat pe 3 capitole, îl are ca personaj principal pe copilul, apoi elevul, liceanul Sorin Ene, pe cei din jurul lui, familia care a încercat să-i îndulcească copilăria, tatăl Ion Ene, mama Ecaterina, bunicul dinspre mamă Gheorghe Roşianu, sora Viorica, copilul de vârstă apropiată Hriscu cu care se juca în atelierul lui Nicu Leoveanu, doctorul Ionescu, bucătăresele Alina, Sanda, doda Valerica, asistenta medicală Sidonia şi mulţi alţii.

Dacă primul capitol, numit „Plouă cu bombe peste Drăgăşani”, se referă la vârsta inocenţei când micuţul Sorin cu pantaloni de stofă şi bretele era curios pe unde circulă curentul electric şi se aud voci la difuzor, în plin război mondial cu retragerea nemţilor şi sosirea „salvatorilor” ruşi, capitolul II intitulat „Oglinda din secolul trecut, o apă tulbure şi curgătoare” se referă la instalarea regimului comunist dar şi la literatura europeană dintre cele două războaie mondiale, la un episod trist cu evacuarea soţiei scriitorului Gib Mihăiescu, la farsa făcută de cei doi copii tatălui lor cu oul fiert, la începuturile lui Sorin în a scrie şi cocheta cu poezia, în fine, cel de-al treilea capitol numit „Pe când ideologia de partid dă coate Poeziei”, este cel mai întins, spune povestea excluderii lui Pillat, Noica şi Roşiianu din Uniunea Scriitorilor (un document cu adevărat istoric), despre viaţa de liceu, despre visul tânărului adolescent Sorin de a da examen la filologie, la Baia Mare.

Interesant şi prologul scris de Al. Florin Ţene, care se explică cititorilor romanului său: „Discuția contradictorie, dintre autorul romanului și personajul său Sorin Ene, a început într-o după amiază când autorul a scris și ultima frază din acest roman.

– Tovarășe Al. Florin Țene ar trebui să te dau în judecată că te-ai folosit de numele meu pentru a-ți expune ifosele de-o viață.

– Eu nu sunt tovarăș cu tine, sunt Domn! Tu vii dintr-un regim ateu și criminal, în epoca aceea tovarăși ca tine se substituiau sub diferite nume, Lenin era Ulianov, Stalin era Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, Dej se numea la naștere Gheorghe Gheorghiu, Ana Pauker era practic, Hana Rabinsohn, Iosif Chișinevski se numea Jakob Roitman, și aș putea să enumăr la nesfârșit astfel de substituiri. Să nu uit pe Eminescu care se născuse Eminovici.

– Dar, atunci… de ce te-ai folosit de acest subterfugiu?

– Pentru a fi liber să-mi exprim trăirile de atunci. Este un pseudonim folosit de unii oameni și de mine. Scopul poate fi de autoreclamă, realizată prin alegerea unui nume, sau de ascunderea numelui adevărat pentru protejarea familiei.”

Un lucru este cert, alternanţele temporale, graniţa dintre realitate şi ficţiune cu care lucrează autorul clujean, cu o fineţe şi o experienţă câştigată în timp, fac din romanul”Oglinda de apă” un roman complex, cu personaje bine conturate, o frescă a societăţii româneşti din primii ani ai instaurării comunismului, regimul „ciumei roşii” care a afectat toate sferile societăţii, inclusiv cea scriitoricească. Fragmentele de proză, poeziile, piesele de teatru (vezi „O stafie tulbură speranţa”, piesă de teatru într-un act), eseurile şi mărturisirile autorului fac mult mai atractiv romanul, dar ne şi provoacă lacrimi şi durere în suflet, ne fac să ne gândim la cât de fragilă este viaţa, la cât de neînsemnat este omul când se naşte în vreme de război sau sunt conduşi de regimuri totalitare şi cât de mult trebuie să luptăm pentru principiile noastre şi pentru puţină fericire.

Îndrăznesc să spun că Al. Florin Ţene este la apogeul carierei sale scriitoreşti, în sprijinul afirmaţiei mele sunt celelalte romane scrise înainte de acesta la care fac referire: „Chipul din oglindă”, roman, editura Fundației Culturale „I.D. Sîrbu”, Petroșani, 1997; „Insula viscolului”, roman, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000; „Orbul din Muzeul Satului”, Editura Napoca Star, 2002 (care, împreună cu „Chipul din Oglindă” și „Insula Viscolului”, face parte din trilogia „Insula Viscolului”); „Geamănul din oglindă”, roman, Editura Semănătorul, București, 2011; „Geamănul din oglindă”, roman, Editura Nico, Târgu Mureș, 2012; „Inelul de iarbă”, roman, Editura Semănătorul, 2013; „Inelul de iarbă”, ediție revăzută, roman, cu o prefață de Voichița Pălăcean Vereș, Editura Napoca Nova, 2013; „Un ocean de deșert”, roman, Editura Semănătorul, 2013; „Un ocean de deșert”, roman, cu o Prefață de Mariana Cristescu, Editura NICO, 2013; „Răzbunarea gemenelor”, roman, Editura Semănătorul, 2015; „Răzbunarea gemenelor”, roman, cu prefață de Mariana Cristescu, Editura NICO, Târgu Mureș, 2015; „La braț cu Andromeda, viața scriitorului Gib I. Mihăescu între realitate și poveste”, prefață de Voichița Pălăcean Vereș, roman, Editura NAPOCA NOVA, Cluj-Napoca, 2016; „Veniți, privighetoarea cântă! Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste”, roman, Editura Napoca Nova, prefață de prof.univ.dr. Florentin Smarandache; „Cursă pentru șobolan”, roman polițist; Editura Napoca Star, 2019; „Întoarcere pe o punte de pâine”, roman, Editura Napoca Nova, 2019; „Întoarcerea din cruciadă, viața lui Radu Gyr între realitate și poveste”, 2020.

Felicitându-l pe autor, să spicuiesc despre scriitorul Al. Florin Ţene, de pe coperta de final: „Cu o carieră de amploare în arta scrisului, talentatul și neobositul scriitor Al.Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artă, publicist) există în astă viață cu misiunea sacră de a produce opere literare de calitate, acestea fiind recunoscute ca valori autentice în cultura națională română. Distinsul scriitor de-a lungul anilor a reușit să pună în lumină lucrări de mare calibru, abordând diverse genuri literare (poezie, proză, eseu, roman, analiză literară), astfel acumulând în palmares până la ziua de azi un număr de 85 de cărți editate. Pe lângă activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare. Iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoricească din țară și Diasporă, Al.Florin Țene înființează în anul 2006 asociația profesională Liga Scriitorilor Români, fiind în același timp și președinte al acesteia. Așa fiind, Al.Florin Țene este un veritabil susținător al valorilor culturale românești, un promotor insistent în fructificarea vieții spirituale.” – Galina Martea, Membră a Academiei Americană Română de Cultură şi Ştiinţă.

O recenzie de Gelu Dragoș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*