Cum ajung „dalmațienii” în scaune oficiale, la stat…

Domnule am și eu o întrebare de Gâgă, cum ajung toți pătații pe scaunele oficiale…?

-Ei au scaun, noi rămânem fără scaun…!

Am auzit despre unul care întâi a vândut blugi în orașele patriei pentru a-și reface „bolul” necesar vieții, apoi a intrat în politica mare să comande la fanfară pe „fanfare” în cheia sol, și… LA, SOL, FA. Altul, un mare profesor fără „ghinion” spune că a vândut dintre odraslele patriei dar așa cum ne spunea chiar dânsul, acești copii erau cu ghinion.

Acum nu mă mai gândesc la acel Guru apărut din spirala mării, el a fost deposedat de mingea universală pe partea dreaptă, pe stânga a fost creat un vid pătrunzător cu patru stele, dar și cu o lună de întârziere la plata facturilor. Cred că singura explicație este ascunsă în versurile lui Ion Pribeagu, sau cum spune românul: Prost să fii, noroc să ai.

„De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,/ Și actualii, dar și foștii,/ Cei mai deștepți de pe Pământ/ Au fost întotdeauna… Proștii.”

Râdem noi dar râsul e în pădure, în apartamentele noastre rămâne să facem matematică integrală la frig cu mânere și „clocotilde” în pilde: Vrei un aer dichisit, votează-ne pe noi partid.

Despre ce se mai spune în ziare, nu știu să spun. Dar dacă mă iau după ce ne spunea marele președinte, care a fost înainte de mai marele Joe Biden înțeleg: „Toate serviciile de informații din lume, nu doar ale noastre, (adică ale lor) ci și din Europa sau Asia fac același lucru. Ele încearcă să înțeleagă mai bine lumea, să înțeleagă ce se petrece în capitalele din lumea întreagă, utilizând și alte surse decât New York Times sau NBC News. Deci ca să înțelegem și noi: tot ce spune Radu Tudor, Gâdea este preluat automat de toți „răspândacii” tragediilor de pe planetă. Iar ei au trecut de la: muriți, muriți, covid fără covrig, la vin rușii călare pe rachete nucleare. Parcă nu suntem sătui de marea conspirație sufletească și ne mai alimentează și ei prin teroarea morselor competente.

Tot mai bine era înainte, înainte eram mai tineri…! Dar de unde se trage această dezinvoltă convingere că presa nu este de încredere? Este clar că un politician așezat acolo în fotoliul de la „stat” știe mai bine ca oricine ce înseamnă informația din presă, care sunt intențiile ei și mai ales sursele ei. Un copil îl întreabă pe tatăl său: Tată ce este aceia pompă? Dragul meu, pompa este așa un utilaj prin care se mărește presiunea unui lichid. Da…! Atunci de ce a intrat în Roma marele împărat Traian cu mare pompă după ce a cucerit Dacia…? Deci patologia minților întortocheate care ne așează cu mare pompă statuile vii în fruntea bucatelor, este mare. Între timp a devenit o metodă, un principiu, un mod de lucru într-o lume în care încrederea neverificată trece drept naivitate iresponsabilă. Toți acești Dalmațieni au intrat cu mare Pompă în viețile noastre pentru a ne crește presiunea arterială și debitul din glandele lacrimale. Dar noi îi suportăm, spunem: Hales-Bulai praful s-a ales de viața noastră, lor să le fie bine și la noi în case frig. Mulțumim partid iubit.

Mi-am adus aminte de un articol apărut în Ziarul Națiunea semnat de marele scriitor și dramaturg Corneliu Leu, în care spunea că nimeni nu poate ajunge la vârful politicii pentru că-i lipsesc o sută de mii de semnături. Iar dacă vrei această sută de mii de semnături trebuie să fii Dalmațian cu 100.000 de pete. El a avut dreptate când a scris, în 1977, „Fii risipitori ai Europei”.

Astăzi suntem fii risipitori ai unei lumi triste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*