Curtea Domnească a Moldovei de la Bacău (sec. XV)

Printre Curțile Domnești din România mai puțin știute este și Curtea Domnească din Bacău, care a fost reședința lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare și coregentul acestuia. Ansamblul existent aici este clasat ca monument istoric, fiind format din următoarele monumente: Biserica „Precista” – „Adormirea Maicii Domnului”, construită de Alexandru Vodă, între anii 1490-1491 (apoi fiind reparată de Domnitorul Vasile Lupu (1641), care a închinat-o apoi ctitoriei sale de la Iași, Mănăstirea Trei Ierarhi) (cod LMI BC-II-m-A-00757.01); Ruinele casei (pivnițelor) domnești și ruinele unui turn locuință. Reședință a lui Alexandru, fiu al lui Ștefan cel Mare, în perioada 1481-1496, curtea domnească de la Bacău a reprezentat în această perioadă centrul administrativ, de control și de organizare al Țării de Jos. Caracterul itinerant al domnilor a determinat în Moldova, la fel ca în Țara Românescă, apariția unor curți domnești temporare. Aici poposea domnul în anumite împrejurări politice sau pentru a participa la judecăți. Unele dintre aceste curți au servit și drept loc de rezidență fiului desemnat a urma la tron. Acesta este de altfel și cazul curții domnești de la Bacău, reședința fiului mai mare al lui Ștefan cel Mare, unde un fiu al acestuia era coregent, calitatea ce reiese din inscripția de pe Tetraevanghelul scris din porunca lui Alexandru de Teodor Mărășescul, la 1491, pentru biserica Precista.

În secolului al XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice. În anul 1607 papa Paul al V-lea a înființat Episcopia de Bacău, ca episcopiei sufragană (subordonată) Arhiepiscopiei de Kalocsa. Catedrala episcopală, dedicată Sfintei Maria, a suferit importante stricăciuni cu ocazia inundațiilor din anul 1676. În locul vechii catedrale a fost construită în anul 1839 Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae din Bacău.

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului este parte componenta a Complexului arhitectonic al Curților domnești din Bacău și a fost construită în vremea lui Ștefan cel Mare, de fiul său, Alexandru în 1490. Construită din piatră și cărămidă, în stilul specific epocii lui Ștefan cel Mare, biserica este foarte bine proporționată, de plan treflat cu turlă, având o lungime de 25,68 metri; lățimea pronaosului de 8,12 metri și lărgimea în dreptul absidelor de 11,24 metri. Pronaosul este supralărgit, de formă pătrată, cu intrarea spre vest și două ferestre spre sud și nord. Naosul are absidele laterale semicirculare în interior și cu câte cinci laturi în exterior. Absida altarului, semicirculară în interior și cu nouă laturi în exterior, este flancată de nișele proscomidiei și diaconiconului. Pronaosul este boltit în calotă sferică pe pandantivi și arcuri. Bolți moldovenești cu arcade piezișe se ridică deasupra naosului. Turla, cilindrică în interior, prezintă în exterior opt fețe. E așezată pe o prima bază de secțiune pătrată din zidărie de piatră și o a doua stelată, cu 12 vârfuri, de cărămidă. Doi contraforți întăresc zidul în dreptul diaconiconului și proscomidei, cu soclul de piatră brută, cu un profil de piatră de talie. Paramentul este din piatră brută. Două rânduri de ocnițe cu arcurile și picioarele de cărămidă, înconjuară clădirea. La abside firide lungi, cu arcurile și picioarele la fel de cărămidă, coboară până la soclu. Coronamentul contraforților e de piatra de talie, cu profile. Ctitorul bisericii, Alexandru Voievod, a dăruit încă de la început cu proprietăți și bunuri materiale lăcașul sfânt. Între acestea amintim un frumos Tetraevanghel dăruit la 23 aprilie 1491, un Panaghiar și alte obiecte sfinte. În secolul al XVII-lea prin osteneala credincioșilor si slujitorilor bisericii s-au realizat lucrări de întreținere a bisericii, s-a făcut catapeteasma, ușile împărătești și cele diaconești, s-au pictat icoanele în stilul renașterii. În veacurile XVIII – XIX, biserica a fost completata cu icoane și s-au făcut adaosuri arhitectonice, biserica pierzându-și forma inițială.

Atestând importanța acestei așezări cu statut de vamă între statele românești, mai multe inele inele sigilare medievale au fost descoperite pe raza județului Bacău, în localitățile: Rădeni, Găiceanca, Dealu Morii – Adjud, Călugăra, Pâncești, Valea Seacă, Târgu Trotuș, Negri (Călinești), Dărmănești, Racova etc.

Când ajungeți prin Bacău, puteți arunca o privire și către ruinele Curții Domnești a lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, născut în 1464 și decedat în 1496 (secol XV). După unii autori, mama sa a fost Evdochia de Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare, iar după alții, o anume Marușca, atestată documentar doar în pomelnicul mănăstirii Bistrița și care, potrivit unor istorici, ar fi fost de fapt prima soție a lui Ștefan cel Mare. Alexandru a fost căsătorit cu fiica lui Bartolomeu Dragffy, voievod al Transilvaniei între 1493-1499. A murit în 1496, fiind înmormântat la mănăstirea Bistrița. Și Biserica Precista merită a fi vizitată, spre aducere aminte a unor vremuri de glorie ștefanină a Moldovei. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” va completa panoplia de cunoștințe legate de istoria locală. Pe lîngă artefacte vechi, aici sunt expuse şi documente, bijuterii care datează din sec. XVII – XVIII, uniforme şi medalii de război. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*