Liniștea timpului…

Cogito ergo sum

În liniștea de timp acum

„cogito ergo sum,,

și a mai rămas un colț de sunt

din nostalgia de pământ.

.

În liniștea scoarței de copac

se pierde liniștea-n iatac,

adevărul se așează pe un tiv

zidit în piatra unui zid.

.

Chiar fermecat de o magie

compun în gând o poezie,

pomii se întorceau spre tine

cu semne și iubiri nubile.

.

Bună dimineața soare!

Care bună dimineața?

Versul mișcă inima și viața

este esența spiritului meu

inima de la Dumnezeu.

,

Și…?

Atunci și din undă

lumina vieții o poruncă

scăldată în povestea toată

cu iubirea ei de fată.

.

Bună dimineața ochișori verzi!

Bună dimineața dincolo de ce vezi

dincolo de orice lume

iubirea de frumos o spune.

Orizont aurit

Ca să-mi fii orizont aurit
să mă las pădure umbroasă,
liniște albastră pe cerul boltit
și dincolo de orice amănunt
pe dunga de lumină să cânt
un imn adunat din trăire
pe iarba de iubire.

.

Ce gânduri risipite se scurg
peste liniștea din lacrimă ascund,
voi da liber cuvintelor ce umblă
peste spații și umbre
ca o căutare venită din noi
amândoi, amândoi…

Floarea

Eu nu ascult, dar a căzut în mine mireasma,
aburul și fruntea ce aduce frumusețea

prin umeda povară,

când doar privirea recunoaște desăvârșirea

iar mângâierea prin dorul unui zbor ivit

se zbate în gingășia unui vis tihnit.

.

Da, au viață și moarte, au soarele în frunze,

au dorul răsărit în floarea unui infinit adus de muze.

Hipnotizat de ploaia ei de stele

mirosul se îmbracă în inele,

și, și…

dincolo de orice ispită

floarea rămâne o secundă din viață iubită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*