Iași, iunie 1941…

Excelenței Sale, Domnului Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Asociația NEAMUL ROMÂNESC vă comunică studiul intitulat: „Pogromul de la Iași între falsificare și adevăr istoric“. Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la tragicele evenimente în care un grup de evrei din Iași au fost maltratați și asasinați în curtea Chesturii de Poliție și pe unele străzi ale capitalei Moldovei. Două grupuri numeroase de evrei au fost îmbarcate în „trenurile morții“ cu destinația Călărași și Podul Iloaiei.

Aceste evenimente nefericite petrecute în apropierea teatrului de operațiuni specifice unui război, sunt cunoscute în istorie ca „Pogromul de la Iași“. Pogromul din 29-30 iunie, încheiat practic în 6 iulie prin sosirea trenului la Călărași, constituie o pată neagră din istoria României și necesită o analiză atentă, pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete pe teritoriul țării noastre.

Cu toate aceste păreri de rău pentru faptele reprobabile săvârșite în acele zile, ca români avem obligația să participăm la descoperirea adevărului, oricât de crud ar fi acesta.

În acest sens, am efectuat studiul în privința numărului victimelor Pogromului de la Iași. Plecând de la ideea că Raportul Final al Comisiei Internaționale „Elie Wiesel“, nu este decât un document de lucru, un Raport preliminar ca bază de pornire pentru studiul „Holocaustului din România“, am descoperit că se vehiculează un număr aberant de victime ale pogromului de la Iași care pornește de la „câteva mii“, „5.000 pînă la 6.000“, „8000“, „cel puțin 12.000“, „peste 12.000“, „peste 13.000“, „14.850“ și ajungând la „cca.15.000“ de evrei uciși și apoi o scădere bruscă la „peste 13.000“ de victime aprobate public de directorul I.N.S.H.R. „E.W.“. Desigur că niciuna dintre aceste date nu are vreo acoperire documentară și nu sunt expuse nici un fel de probe care să le susțină.

Rezolvarea problemei de bază era pe cât de simplă și la îndemână, pe atât de neluată în seamă de nici un cercetător istoric. Chiar și atunci când a ajuns la punctul nevralgic al descoperirii adevărului, cu datele statistice de necontestat pe masă, doctorul în istorie Viorel Achim, a preferat întoarcerea la legenda falsificată.

Totuși, trebuie să mulțumim istoricului Viorel Achim pentru acuratețea studiilor domniei sale și pentru datele statistice și informațiile prețioase prezentate, care atestă faptul că în pogromul de la Iași numărul victimelor nu poate să depășească totalul de 3.468 de evrei la nivelul întregului județ Iași.

Urmând sfaturile domnului Constantin Olariu Arimin, un fiul al Neamului nostru Românesc, am comparat datele recensământului din aprilie 1941, realizat cu 2 luni înainte de tragicele evenimente din Iași, cu cele ale recensământului efectuat de Centrala Evreilor din România, cu sprijinul Institutului Central de Statistică, în luna mai a anului 1942, la aproape un an după Pogrom. Rezultatul unui calcul elementar a stabilit faptul că între 37.474 de evrei recenzați în aprilie 1941 și 34.006 evrei recenzați în mai 1942, la nivelul întregului județ Iași se deduce o diferență de exact 3.468 evrei dispăruți.

Cei 3.468 de evrei constituie numărul real maxim și de necontestat al tuturor victimelor pogromului de la Iași. Un tablou al evreilor asasinați în diferitele faze ale pogromului ne dezvăluie: doi evrei în 26 iunie 1941, șase evrei în noaptea de 27-28 iunie în cartierul Abator, șase evrei în pădurea Cârlig, com. Copou, 500 de evrei în ziua de 29 iunie 1941 și 50 de evrei pe 30 iunie 1941. Adăugăm și decedații din cele două „trenuri ale morții“: 1.519 (trenul cu destinația Călărași) și 1.198 (trenul cu destinația Podul Iloaiei), rezultând un total de 2.717 de evrei morți.
Conform documentelor existente până la această dată, emise de autoritățile române de la acea vreme, totalul general al evreilor decedați în evenimentele din iunie 1941 este de 3.281 de evrei victime sigure ale „Pogromului de la Iași“.

Ne-a bucurat faptul că, la sfârșitul cercetărilor, am descoperit un număr apropiat de cel documentat în studiul nostru, care a fost prezentat încă din anul 1978, de doi istorici români de excepție Aurel Kareţki și Maria Covaci.

„Referitor la numărul victimelor, autorii menţionaţi afirmă că în urma evenimentelor sângeroase din Iaşi şi-au pierdut viaţa un număr de 3.233 evrei, dintre care 550 au fost asasinaţi în Iaşi iar restul au sucombat în «trenurile morţii»“, conform doctorului în istorie Ottmar Trașcă.

Totodată, vă supunem atenției și rezolvarea dilemei unor cercetători evrei, referitoare la cei 45.000 de evrei care ar fi trebuit să existe în tot județul Iași în iunie 1941. Dispariția lor „misterioasă“, pusă de o serie de istorici pe seama Pogromului de la Iași, a fost devoalată.

În perioada iunie-iulie 1940, un număr important de evrei din întreaga Românie și din județul Iași, care nu poate fi precizat exact la acest moment dar poate fi estimat, s-a refugiat în Basarabia și Bucovina de Nord în urma înțelegerilor de transfer de populație de la noua graniță româno-sovietică. Comparația datelor statistice ale recensământului din 1930 cu ale recensământului din aprilie 1941, ne prezintă un tablou aproximativ al numărului de refugiați, din teritoriul ciuntit al României, în Basarabia și Bucovina de Nord ocupate de sovietici. Aceste noi informații, care mai pot fi aprofundate, lămuresc anumite aspecte, dar nu pot schimba rezultatul științific al studiului nostru.

Demersul nostru se încadrează într-un proces amplu de dezvăluire a unor aspecte inedite legate de datele relative din studiul Holocaustului din România și de funcționare la limita legalității a I.N.S.H.R. „E.W.“, care nu poate fi stabilită precis decât printr-o hotărâre a unei instanțe de contencios administrativ.

Recent, Guvernul României a aprobat H.G. nr. 539 din 13.05.2021 privind aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului insitgator la ură. 2021 – 2023 și a Planului de acțiune al Strategiei naționale. Acest proiect prevede constituirea unui Comitetul interministerial pentru implementarea lui la nivel național. Una dintre acțiunile principale ale Strategiei, codificată AP2.1.1., prevede: „Evaluarea disciplinelor actuale din învățământul gimnazial «Educația socială», «Istorie», «Istoria și tradițiile minorităților», precum și a celor din învățământul liceal «O istorie a comunismului din România», «Istoria Evreilor. Holocaustul» și elaborarea unor propuneri pentru revizuirea acestora;“.

În condițiile datelor actuale privind Pogromul de la Iași, exista pericolul ca aceste fabulații să fie proliferate în manualele școlare indicate mai sus. Colportarea unor date false privind evenimente istorice din România, constituie un atac la ființa națională a Neamului Românesc. Trebuie să recunoaștem greșelile trecutului ale unor români și ale unor autorități ale Statului român, tocmai pentru a învăța ceva din acestea și pentru a evita repetarea lor în prezent și viitor. Dar aceasta nu presupune culpabilizare generală a României ca țară eminamente antisemită și xenofobă și nici acceptarea tuturor aproximațiilor fanteziste privind numărul victimelor Holocaustului din România. Dacă instituțiile Statului român se dovedesc neputincioase, am încercat să venim în sprijinul unor români care înțeleg fenomenul periculos al falsificării Istoriei.

Cercetând în amănunt metodele și efectele reeducărilor din temnițele comuniste cunoscute ca „Experimentul Pitești“, și „Reeducarea finală de la Aiud“, păstrând proporțiile de rigoare, considerăm că românii sunt supuși unui proces de reeducare națională. Asemenea planului diabolic al reeducărilor comuniste, asistăm la distrugerea identității naționale prin prezentarea strămoșilor noștri, în totalitatea lor, ca niște monștri abominabili iudeoctoni și la fluturarea incorectă a stindardului unui antisemitism latent – în fapt inexistent – în societatea românească actuală. Or, românii au astăzi alte preocupări și orizonturi, în noul dat istoric al existenței unui Stat Israel care și-a adunat fiii răspândiți de vitregiile sorții în cele patru zări ale lumii și în condițiile economice precare ale României din care 1/4 din populația activă, este răspândită în toate colțurile lumii.

Peste ani, nimeni nu va mai stabili vreo vinovăție pentru drama milioanelor de români obligați să susțină bugetul de stat și datoria publică, prin munca depusă de aceștia în afara țării.

Vasilică Militaru,
Președintele Asociației Neamul Românesc

Lasă un răspuns