Nu laud pe nimeni și nu mă pun bine cu nimeni, dar calitatea liderului este decisivă. Au văzut și acceptat asta inclusiv unii care l-au contestat la început sau pe parcurs. Cu Radu Preda în frunte, IICCMER părea să aibă mai mulți cercetători decât avea în realitate și un buget mai mare decât îl primea concret de la Guvern. Sigur, bugetul de atunci, ca să nu mai vorbesc despre cel de acum, nu se compară cu cel inițial, de la momentul înființării de către Marius Oprea. Motiv să preiau apelul acestuia din urmă și să afirm, la rândul meu, că revenirea lui Radu Preda la conducerea acestui institut al statului este cu adevărat soluția cea mai bună. În ultimii doi ani de când institutul a încăput pe mâini nepricepute, părintele profesor nu s-a amestecat, nu a băgat bățul prin gard, nu a pus gaz pe foc. În discuțiile noastre ocazionale am simțit doar îngrijorarea cuiva pentru care politica memorială contează, care își dorește pentru propriul copil o Românie cu adevărat educată, nu doar prin sloganuri, ci prin fapte. Spun toate acestea în urma celor trăite, văzute și acumulate în anii mulți petrecuți acolo, unde, fără modestie, pot să zic că am putut să fac ceva cu adevărat important pentru recuperarea și cinstirea memoriei multor victime ale fostului regim.
Ajută-ne Doamne, să fim drepți, și să umblăm pe calea celor înțelepți!
Lasă un răspuns