Gheorghe Ţiţeica – unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii

Gheorghe Țițeica s-a născut pe 4/16 octombrie 1873, la Turnu Severin, Județul Mehedinți din România. A fost un matematician și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. Declarat ca Fondator al Școlii Românești de Matematică și Secreatar General al Academiei Române în perioada 1929-1939, este tatăl fizicianului Șerban Țițeica. Concepte ca: „Problema piesei de cinci lei” (Teorema lui Țițeica), „suprafață Țițeica” sau „curba Țițeica” îi poartă numele. Tatăl său a fost fochist pe vapoarele dunărene şi a murit de timpuriu. A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. Pentru meritele sale şi prin dorinţa puternică de a studia, manifestată încă din primii ani de şcoală, tânărul Ţiţeica reuşeşte să obţină o bursă. Cu mintea sa larg cuprinzătoare, el  se manifestă în toate activităţile culturale, îndemnându-şi colegii să colaboreze la  „Revista Şcoalei”. La această publicaţie, elevul Ţiţeica redactează rubrica matematică. În timpul scurt cât a durat revista, el publică douăzeci de probleme, la care primeşte soluţii pe care tot el le redactează.

Din punct de vedere al istoricului revistelor matematice, după revista „Recreaţii Ştiinţifice” din Iaşi, care a apărut între anii 1883 – 1889, aceasta este a doua publicaţie românească cuprinzând chestiuni  de matematici. Totodată Ţiţeica colaborează la revistă prin studii literare şi filosofice. Aceste preocupări le-a avut Ţiţeica în tot cursul vieţii sale fiind totodată şi un iubitor de muzică. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidențiat prin răspunsurile date. A intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București și apoi a urmat secția matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București, unde obţine prin concurs o bursă. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-au impresionat  Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu. În 1895 obține licența în matematici și este numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la „École Normale Supérieure”. Ţiţeica socotea ca pe o datorie faptul de a se întoarcă în ţară cât mai repede, ceea ce a şi făcut în anul 1899, imediat după susţinerea tezei. G.Ţiţeica este astfel al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Const. Gogu şi N. Coculescu. Fostul student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Țițeica, nu se oprește și se ocupă în continuare cu studiul, în  special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Ţiţeica este numit în 1900, la Universitatea din Bucureşti, ca profesor la catedra de geometrie, la care a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Începând din 1928 Ţiţeica a funcţionat şi la Politehnica din Bucureşti, ca profesor de analiză. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înființat revista Gazeta matematică, iar cu G.G. Longinescu publicația Natura pentru răspândirea științelor. Cu D. Pompeiu a editat revista Mathematica. Datorită lucrărilor sale de geometrie diferențială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea științifică și este ales ca președinte al secției de geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe țări. În mai multe rânduri a fost ales președinte al Societatea de Științe Matematice și al Societății Române de Științe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreședinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for științific. La congresele internaţionale de matematici – Toronto (Canada) în 1924, Zurich (1928), Oslo (1936) – Ţiţeica a fost ales preşedinte al secţiei de geometrie. El a fost invitat la universităţile din Roma, Bruxelles şi de câteva ori la Paris, să ţină cursuri. Cărţile  sale se bucură de o deosebită preţuire şi au avut o mare circulaţie. În tratatele de specialitate, nu numai că sunt înscrise rezultatele date de Ţiţeica, (de ex., în Finikov), dar autorii considerau o cinste ca anumite capitole să fie redactate în întregime de Ţiţeica (de ex. Fabini – Cech). Gheorghe Ţiţeica este primul matematician român care a publicat un mare număr de lucrări ştiinţifice, iar valoarea acestor lucrări, recunoscută în toată lumea constituie o cinste ce se răsfrânge asupra ţării noastre. Opera sa principală se află între paginile cărților „Geometria diferențială proiectivă a rețelelor” (1924) și „Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor” (1931). Moare la 5 februarie 1939, la București, în vârsta de 65 de ani, lăsând moștenire întreaga sa operă matematică urmașilor ce vor duce mai departe teoriile sale.

Toată viaţa Ţiţeica a fost un exemplu de corectitudine şi moralitate. Pentru autoritatea pe care i-o dădea pregătirea ştiinţifică, puterea de muncă şi judecata sa dreaptă, i-au fost încredinţate mai multe posturi de răspundere: decan al facultăţii de ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent, pe atunci  cel mai înalt for al Ministerului Instrucţiunii Publice. Ţiţeica judeca cu asprime superficialitatea şi incorectitudinea, încuraja numai sforţările meritorii, nu pierdea nicio ocazie de a mustra pe cei ce nu aveau simţul datoriei şi al ordinei, de aceea este uriaş rolul său de educator, atât la catedră cât şi la Gazeta Matematică.

Acum avem câteva străzi ce-i poartă numele (la Constanța, la București, la Drobeta Turnu-Severin, la Craiova, la Sibiu, la Timișoara, la Pitești, la Cigir, la Oradea) și câteva școli ce i-au trecut pe frontispiciu numele (Școala Generală nr. 21 din Craiova, Școala Gimnazială nr. 30 din Constanța și Colegiul Național „Gheorghe Țițeica” din Drobeta Turnu-Severin). Retras în universul său, al formelor abstracte și al cifrelor, Prof. Univ. Gheorghe Ţiţeica – unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii – a creat o școală românească de matematică, o gazetă, o moștenire…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*