Cu bocancii peste corola de minuni a românismului…

Sigur, și aceasta poate fi o strategie… Eficientă… Eficientă pentru proiectele lor. Dar nu pentru cele de redresare financiară, de reducere a pierderilor și intrare pe profit… Căci nu despre bani este vorba aici… Sau nu numai despre bani, pentru că, dacă se pot aranja și „tainuri” pe lângă afacerea principală, ștergerea unor identități, doar nu or rateze șacalii ăștia care ne conduc asemenea ocazii, nu?!… Și care se înfruptă deja de prea multă vreme, dar nu le ajunge. Și chiar dacă le-ar ajunge, nu ar pleca de acolo, nu doar pentru a nu-și lăsa carecumva colții prin hălcile prăduite, ci pentru că trebuie să ducă la bun sfârșit, sau măcar la un nou nivel, planurile „pas cu pas”… Schimbările „ideologice”, de mentalitate, de impunere a unor altor denumiri, sensuri, rosturi… Și nu doar în numele tematicii „political correctness” -ului, la modul general, ăla cu batistuțe și curcubeie de acoperire și înlăturare a unor teme și simboluri considerate depășite, retrograde, ci și în numele unor punctuale interese de clică.

Cum să mai ștergi o referință?… Motivând necesitatea de a finanța ceva prin „închirierea” unei denumiri care deranjează. Care incomodează pentru că se mai referă încă la identitatea națională…

Acum este vorba despre Arena Națională. Căreia vor să-i liciteze numele pentru a face rost de „fonduri”. Apoi vor urma altele. Chit că „închirierea” numelui Arenei Naționale nu le va aduce nicidecum atâta „mălai”. Pentru că nu au reușit ei să „facă” bani folosind stadionul la propriu, or cât ar putea ei să scoată dintr-un nume, dintr-o siglă?!… Vor urma însă alte schimbări de nume, la început provizorii, apoi le vor lăsa așa… Accidental… Că au „uitat” să înlocuiască niște alte hârțoage… Vorba aceea, nu a mai schimbat a lui Nicușor numele Găbiței de pe niște formulate stas în copy-paste -ul lor, darămite un nume de instituție?!…

Vor urma dară alte și alte „eficientizări” de sigle… Biblioteci, muzee, parcuri, monumente… Le vor scoate ei pe toate la licitație! Poate și Monumentul Ostașului Necunoscut… Nu doar Biblioteca Națională ori muzeul de istorie al lui „cutărescu”… Apoi bulevardele, prioritar cele având încă denumiri prea istorice, prea deranjante pentru politica de reducere la nimic, de restrângere spre zero și chiar ștergere definitvă a unor identități…

Și nu, nu este vorba doar despre identitățile locale, ci și cele naționale. Dar desfrâul complet va fi, într-adevăr, în teritoriu… Pentru că nu vor mai trebui să strecoare câte o denumirea bilingvă, să atașeze la câte o renovare un simbol „imperial” să acopere identitatea unei națiuni. Ci vor motiva totul prin nevoia de a face bani. Iar dacă o denumire aduce bani, așa să rămână nu?! Căci foamea de bani este mai mare decât Mândria, Demnitatea, Onorabilitatea unei națiuni. Vor licita poate și pagini de demagogie și politici ale corectitudinii prin cărți, manuale, pagini de internet… Prin cele de istorie, de literatură… Deja nu doar Eminescu este incomod. Acum și Creangă a devenit desuet în opiniile unor sociologi aflați în crampe de dialoguri cu medicii de sertar, chipurile pentru că Amintirile nu mai reflectă copilăriile copiilor de azi!…

Dar noi dormim în continuare… Chit că poate numai mâine-poimâine o să ne trezim și cu numele țării de pe acte scos la licitație! Nu doar cu tricolorul șters… Și vom spune, dacă nu vor „închiria” ăștia între timp și versurile cântecelor eroice, poate și a Imnului Național, că noi suntem români, dar unii, nu de închiriat, ci deja înlăturați din drepturile noastre neaoșe.

Se licitează dară totul… Manuale, cărți, icoane, picturi, clădiri, instituții, bulevarde alei, parcuri, stadioane. Poate și Imnul. Pentru că și acela e desuet, nu? Caduc, pentru că noi oricum veșnic nu ne vom trezi, nu-i așa?…. Și e păcat de intelectualii care pică în plasa unor „șanse” de a li se fi dat și lor un microfon, un colț de revistă, poate o pagină de prefață, și care intră cu bocancii peste noi, peste corola de minuni a românismului. Și nu întâmplător lansatorul unor astfel de proiecte este din nou USR. Doar au schimbat ei atâta, chiar și o siglă de primărie bucureșteană, darămite un nume de arenă?!…

Iar noi stăm cuminți la locurile noastre (în curând, și acelea de închiriat), ba chiar așteptăm noile denumiri… Poate „Arena imperiului cel mare”, „Muzeul evreilor veșnic plângăcioși”, „Bulevardul stăpânirii”, „Aleea celor supuși, tăcuți, îmbotnițați, nepăsători și prea repede uitători și iertători”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*