Scrisoare deschisă către mai marii zilei

Vă rog să primiți cele mai sincere și calde urări de bine cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Eu știu că nu trebuie să hulesc, sau să pomenesc de ură în aceste zile, dar mai știu că dumneavoastră doriți să  nu mai vorbim despre această mare sărbătoare a Creștinătății. Noi toți aceia care am trăit în Europa de Est am știut să ne apărăm credința, au mai fost și comuniștii care au dorit ca și voi același lucru. Noi am mai știut să ne păstrăm și zâmbetul pe buze și de aceea l-am inventat pe Bulă care ne-a salvat de la o tristețe permanentă. El știa să pună și întrebări politice dar și să răspundă.

La școală profesoara întrebă: Copii dacă se deschid frontierele, ce faceți…?

– Gigel.

– Eu cu mămica și cu tăticu, plecăm în Franța.

– Costel.

– Eu cu mămica și cu tăticu, plecăm în Germania.

– Bulă.

– Eu tovarășa mă urc în copac.

– De ce te urci în copac…?

– Să nu mă prindă gloata care vrea să plece…!

Astăzi toți plecații nu mai au unde să se întoarcă, nu mai există țara. Sau chiar dacă există este doar a unora, sau este împărțită între gras și slab, cum spunea un fost președinte, sau între vaccinat și ne vaccinat cum spune actualul. John Kerry (fost secretar de stat al Statelor Unite) declara cândva: „Imigrația este A. D. N.-ul Americii”. Dar emigrația este moartea unei națiuni, spun eu. Parcă aud un fost președinte care ne spunea: „Nu vă convin salariile, plecați”. Iar doctorii au plecat și astăzi suntem tratați de bolile noastre ( un ministru recomanda aleator) doar de providență sau noroc.

Domnilor, voi care sunteți (întâmplător sau nu) la conducerea acestei lumi, de ce nu o iubiți…? De ce nu recunoașteți că banii de care voi vă bucurați sunt făcuți de această „gloată” pe care voi doriți să o pedepsiți. Când am citit carea scrisă de Valerie Trierweiler ,,Mulțumesc pentru acest moment” parcă am și văzut scena în care fostul președinte francez vede din mașina prezidențială un grup grăbit de trecători pe stradă și spune: „Au ieșit ca lăcustele pe străzi”. Eu știu că toți ne vedeți așa, pentru că am văzut și un alt președinte cum aruncă cu haina în capota mașinii doar pentru că nici o lăcustă nu-i deschide ușa. Dar da, noi suntem lăcustele care vă țin în scaunele voastre tapițate, iar voi de acolo, de pe piedestal faceți legi sau ne alergați pe străzi dacă îndrăznim să ne gândim la Libertate. Ce aveți cu omenirea…? Credeți că această lume a ajuns prea mică față de năzuințele voastre mărețe și hrăpărețe…?

Vladimir Bukovsky spunea: ,,Mi se pare de neînțeles că, după ce a fost îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, un monstru similar este construit. De ce oare C. E. (Comunitatea Europeană) a devenit U. E. (Uniunea Europeană)? Poate dacă examinăm Rusia Sovietică vom afla răspunsul”.

Sau poate răspunsul este în noi, noi care suntem atât de vechi și dorim o lume așa cum Iisus ne-a învățat. O lume plină de iubire, de dragoste și înțelegere. De aceea domnilor, vă rugăm respectos și cu cele mai sincere urări de bine să ne lăsați să ne vedem de viața și de moartea nostră. Iar Iisus ne-a învățat să iertăm, spunând:

„Dumnezeule, Tată, iartă-i că nu știu ce fac”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*