Sinagoga ante Anno Domini!

Ba, uite că lor chiar le-a priit pandemia! Și nu (doar) la nivel de  afaceri, cum am fi fost gata să jurăm, că le-a mers șpilul „descurcărelilor” lor, specifice anumitor perioade nefaste pentru toți ceilalți, dar grabnic folositoare pentru treburile numai de ei știute, învârtite și cusute, cu măști ori fără, dar le-a fost bine și pentru sporul comunității. Cel de cult, că au descoperit ce bine e să meargă la sinagogă. Și nu doar că și-au regăsit lăcașurile de cult, dar au realizat, cum altfel?!, câte au avut și câte au mai rămas… Iar dincolo de ipocrizia servită ortodocșilor, dincolo de hăituirea noastră prin biserici la începutul pandemie, nu poți să nu remarci felul în care apasă pe rănile noastre, nu doar cu o ironie sfidătoare, ci de-a dreptul o plăcere bolnăvicioasă. Căci da, în lunile de început ale Covidului, când noi eram goniți din biserici, ori, mai grav, asistam la linșajul de pe rețelele sociale la adresa Sfinților noștri Părinți, și a mirenilor deopotrivă, în care „pupătoarea de moaște” era deja cea mai nevinovată etichetare rostogolită, ei, de fapt, se întâlneau și își consolidau viața de comunitate la sinagogă! O spune răspicat la ceasul de sărbătoare a sinagogii din Târgu Mureș liderul comunității lor.

Și cât de negru sub unghia pe care o înfigi în gâtul celor ce nu sunt ca tine să fii, să vii acum și să vorbești atât de relaxat, aruncând și șarje ironice, despre felul în care pandemia a fost (grabnic) folositoare reluării vieții de cult mozaic.

Și poate nu i-am fi băgat în seamă cu felul lor de a se lăuda… Dar mojicia nu a venit doar din felul în care au contrapus practic două imagini, ei liberi în sinagogă, noi închiși în case, și prigoniți din biserica noastră, ci din felul în care nu scapă nici o ocazie să ne denigreze trecutul și istoria.

Și nu ne deranjam nici să le ascultăm lamentațiile despre faptul că au avut peste 2000 de sinagogi în România și astăzi mai numără puțin peste 80. Și ălea stând să cadă în parte. Că nu prea își respectă ei singuri memoria înaintașilor, așteaptă să o facă alții, să le și plătească, să le și consolideze clădirile și să se și tragă în rama de ferpar a vinovățiilor puse pe post de dovezi istoriograficei… Mai ales că e previzibil că o să stea să tragă în cifrele de inventar cu sinagogi știute și, mai ales, neștiute și alte clădiri… Poate prind căpătuială de pe la alte culte, să renoveze pe banii altora firește, nu pe ai lor… Dar chiar nu ne pasă. E prea mic chiștocul să aprindă măcar un foc de paie din orgolii și răzvrătiri față de felul în care ar putea fi folosiți banii noștri pentru consolidările lor neistorice…

Revoltător, chiar până în punctul de a te întreba dacă mai este în regulă să nu fii chiar așa cum te acuză ei, premeditat, antisemit, căci nu noi ca fibră am fi așa, ei poate să ne facă astfel, deși puține șanse să mai umfle ceva mămăliga nepăsării, obraznic este modul în care ne rescriu iar părți de istorie. Cum bagă la „topitoria” memoriei colective file întregi, doară-doară vor reuși să schimbe lucrurile cât mai din fașă.

Acum ne strigă despre cum nu mai există, ca timp și intervale istorice, referințele obișnuite… Perioada postdecembristă, cea comunistă și interbelicul. „Reperele” lor sunt altele, de a ne plasa înainte de comunist în „perioada holocaustului”. Căci așa pun ei bornele în timp pe zidirile ălea de care vorbesc că ar fi fost la noi. Cele 2000 de cărămizi zise templuri. „Înainte de holocaust”… Cu o concluzie la care iar asistăm nepăsători: „Înainte de holocaust, în România erau peste 2000 de sinagogi, au supravieţuit perioadei Holocaustului şi, ulterior, regimului comunist, mai puţin de 100, din care mai sunt în picioare în jur de 80” (dixit S. Vexler!)…

O descriere „istoriografică” în care cel mai puțin important este chiar numărul de clădiri…

Or, trebuie pus piciorul în prag. Pentru că deja s-a mers prea departe. Și nici măcar nu avem habar cât sunt ei în stare să împingă „perioada de holocaust” înapoi în timp… Că poate o să treacă și de daci, și de Sfântul Apostol Andrei, ba chiar și de Hristos…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*