Sub teroarea pandemiei dirijate și-a vaccinării…

Ar fi interesant să aflăm (desigur, pur informativ, nicidecum întru liniștea grosului omenirii) cam câți dintre locuitorii planetei Pământ nu se sinchisesc de înjositoarele „recomandări” ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și de restricțiile „democratice” la care, tot acuși-acuși, se dedau guvernele obediente ale lumii de rahat în care ne târâm existențele (cică alde ăștia o fac pentru protejarea/imunizarea cetățenilor – cu botnițe obligatorii și făcături supranumite vaccinuri anti-Covid, în realitate pentru înfăptuirea criminalelor planuri ale sforarilor planetari de reducere a omenirii prin poluare, înfometare pe întinse zone ale globului, respectiv prin îndoparea celorlalți cu alimente cancerigene, nu în ultimul rând prin avorturi și medicamente contrafăcute, care nu sunt fabricate ca să-i vindece pe bolnavi, ci doar să-i facă dependenți de ele și astfel să sporească necontenit nerușinatele superprofituri ale cartelurilor farmaceutice).

Cred că numărul celor care trăiesc cu adevărat liberi și omenește, adică fără permanenta teamă și scârbă de abuzurile, poreclite acte normative, ale unor guverne sfidător de antidemocratice și antinaționale (precum toate cârmuirile noastre postdecembriste, specializate în bătuta pe loc pentru cei mulți și în înciocoirea privilegiaților prin legi cu dedicație), numărul ăstora, deci, este neglijabil în comparație cu aceia care, potrivit spuselor „Capul plecat sabia nu-l taie” și „Numai mai rău să nu fie”, acceptă să devină robii, mai bine zis roboții joviali ai globaliștilor și ai uneltelor acestora din națiile reduse, încetul cu încetul, la tăcere: ultimii „mohicani” ai cătunelor complet uitate de autorități și de majoritatea semenilor, cărora – mai nou (nu doar la noi) – li se adaugă din ce în ce mai mulți sătui de demența civilizației urbane (bunăoară, Bucureștiul este cea mai poluată capitală din Uniunea Europeană!), oameni ce caută liniștea și armonia lăuntrică, implicit sănătatea pentru ei și ai lor, prin refacerea esențialelor legături cu natura și glia-mamă.

Foarte bine! Să revină în cătunele, satele și comunele depopulate de pe întinsul României  postdecembriste (fie că au fost atrași cu milioanele de mirajul rapidei îmbogățiri în Occident, fie de acela al căpătuirii, adesea pe căi necușere, în marile noastre orașe), cât mai mulți români, precum și din alte seminții întreprinzătoare (francezi, englezi, germani, elvețieni, italieni sau spanioli, ba chiar japonezi și chinezi), indiferent de motivul care, cu ani în urmă i-a îndemnat să-și părăsească țara, însă perfect conștienți și încrezători în procesul repopulării nepolitizate (la drept vorbind, politrucii dâmbovițeni sunt incapabili de-o atare acțiune benefică!), proces prin care țara și nația au numai de câștigat.

Să dea Dumnezeu, ca aidoma lui Spiru Haret (care, după absolvirea matematicilor la Sorbona și obținerea titlului de doctor în aceeași cetate a științei, refuză tentanta ofertă de a rămâne profesor la celebra universitate, revine în țară și – după trei mandate de ministru al învățământului antebelic, tot el aproape că dublează numărul știutorilor de carte, astfel devenind cel mai strălucit ministru de resort), aidoma lui Spiru Haret, prin urmare, să se întoarcă în România crucificată de tâlharii interni și externi cât mai mulți români expatriați, pentru ca – prin experiența acumulată, devotament, muncă și (eventual) investiții – să contribuie la trezirea nației din somnul ei de moarte și să ridice patria acolo unde s-ar cuveni să fie prin cantitatea și diversitatea bogățiilor ei naturale.

Dacă lucrul acesta a fost cu putință la ilustrul român (cu origini armene) Spiru Haret și la alții din generația sa, dacă specialiștii din perioada interbelică nu concepeau să rămână în străinătate după terminarea studiilor, ci reveneau în România întregită ca să contribuie la edificarea celui mai înalt nivel de trai cunoscut până în prezent de români (anul 1938), dacă japonezii își trimiteau absolvenții de facultăți interbelice și postbelice la hiperspecializare în străinătate, de regulă în Statele Unite, iar aceștia se întoarceau în țară cu cunoștințe de top, deseori furate, pe care le aplicau de îndată în formidabila economie niponă și dacă, mult mai aproape geografic de noi, locuitorii semibolșevizați ai fostei republici Iugoslavia plecau la muncă în toată lumea, de unde se întorceau cu bani pentru a construi și investi, la noi de ce n-ar fi cu putință așa ceva?!…

Îmi place să cred că cei mai mulți dintre românii expatriați după Decembriadă, foarte apreciați în noile comunități ca specialiști sau oameni de afaceri, încă ezită să revină acasă nu pentru că au uitat de românism și glia străbună (românii au fost, sunt și vor rămâne printre cei mai sentimentali pământeni!), ci din pricina cârmuitorilor: cam toți politrucii postdecembriști au fost și continuă să fie impostori, necinstiți și trădători, dovadă uriașul impas în care au împins România, preluată de la Ceaușescu fără datorii externe și cu creanțe de miliarde: fără industrie și agricultură, cu transporturile vraiște, aproape lipsită de cultură și educație, cu sistemul de sănătate și cercetarea la pământ, cu milioane de analfabeți funcționali, minele închise, pădurile mătrășite, cu jumătate din țară înstrăinată, dar cu o datorie externă de peste 120 miliarde euro!

Aceasta fiind starea mizerabilă de lucruri din actuala lume „civilizată” (atenție la devastatorul curent fascizanto-neomarxist din Statele Unite, care deja își face de cap în apusul Europei”), se subînțelege că în aceste țări, la fel ca în zonele lor de influență, nu se mai poate vorbi de „puterea poporului”, sensul clasic al uzatei și demonetizatei democrații contemporane, ci de plutocrație, cleptocrație și globocrație, ultima fiind atotputernica îmbinare la nivel planetară a primelor două ticăloșii de rang național, desigur, îmbinarea dintre banii companiilor transnaționale și sforile politice trase la toate organismele internaționale (ONU, OMS, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială etc.) de către francmasoni, sioniști, grupul Bilderberg și alte grupări oculte ale pretinșilor iluminați (!), care – prin sinistre planuri de felul Kalergi – urmăresc cu înverșunare două ținte, mai exact două mega-monstruozități: controlul absolut asupra întregii planete și drastica reducere a pământenilor (pînă la cinci sute de milioane, potrivit primei porunci globaliste din „Decalogul” inscripționat pe Ghidul de piatră din statul american Georgia, pînă la două-trei miliarde în opinia globaliștilor „moderați”).

De exemplu, în România iohanniano-cîțiană a acestor vremuri de groază și sărăcie lucie (din 25 septembrie, Pîrțu este președintele resturilor liberale!), încet dar sigur se revine la terifianta stare de anul trecut, când mașinile milițienilor și jandarmilor nu doar că patrulau neîncetat pe străzi pentru a-i îndemna pe cetățeni să stea închiși în case, dar chiar își permiteau (a se citi „Aveau dezlegare de la tâmpiții cu rol cârmuitor”) să-i bruscheze, să-i insulte și să-i amendeze pe toți acei muritori de rând care îndrăzneau să iasă la plimbare, urmărind ca – prin mișcare, aer curat și lumina soarelui – să se imunizeze în mod natural.

Iar acuma, pentru că tonul a fost dat de senilul Joe Biden, așa încât jegoasa lui afirmație („Am avut destulă răbdare cu adversarii vaccinării”) a fost pusă în practică în țări ca Franța și Italia, deocamdată prin pașapoarte Covid și certificate verzi, patalamale care atestă taman diferența dintre cobai și cetățenii cu discernământ, este lesne de dedus că iohanniano-cîțienii slugarnici și antinaționali se vor îndreapta în pas alergător spre ceea ce aduce atingere demnității umane, însă-i pe placul globaliștilor: cu statistici contrafăcute, spitale închise (cică în așteptarea infectaților) și nenumărați morți din alte cauze (cancer, diabet, boli cardio-vasculare, hepatită, gripă etc.), cărora nu li se face autopsie, însă li se lipește eticheta „coronavirus”; cu obligativitatea vaccinării incerte (deocamdată pentru toți bugetarii – funcționari, personal sanitar și cadre didactice, apoi pentru elevi și angajații din sectorul privat, pentru că – susțin trusturile farmaceutice și goarnele lor mediatice – tulpina „delta” a valului patru este mult mai agresivă ca anterioarele) și cu „fireasca” mită politică întru consumarea celor 120 de milioane de vaccinuri, pe care Pîrțu și ortacii lui s-au grăbit să le cumpere la „recomandarea” bruxellezilor, pe miliarde de euro, iar acuma nu mai știu cum să scape de ele; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, cu noi restricții după distracțiile românilor la grămadă în străinătate, la mare și la munte (botnițe, viziere, mănuși, combinezoane, dezinfectanți etc.), cu localuri, săli de spectacole și lăcașuri de cult închise, inclusiv cu închiderea școlilor și revenirea la formalul învățământ „on line” (pe românește „o laie”), generoasă sursă de analfabeți pe scurtul drum al imbecilizării nației.

Așadar, fiind omenirea pusă pe jar de acest năbădios virus, despre care mulți specialiști spun răspicat că nu-i natural, cine naiba mai are timp de încălzirea globală și catastrofele aferente ei, sau că City Insurance la noi, sub oblăduirea corupților și incapabililor de la Autoritatea pentru Supravegherea Financiară (ASF) a dat zilele trecute un tun de 500 milioane euro din banii asiguraților, respectiv că Florin Pîrțu și ciracii lui s-au îmbogățit (evident, nu în plan moral-spiritual) cu nenorocita asta de pandemie?!

Indiscutabil că-i perfect îndreptățită întrebarea: Când vom scăpa de acest vrăjmaș invizibil, mai cu moț ca toate virusurile cunoscute până în prezent? Răspunsul aproximativ, pe care nu-l vom auzi niciodată de la globaliști și sculele lor, este – zic eu – următorul: Când trusturile farmaceutice vor socoti că și-au făcut plinul cu mii de miliarde, iar păpușarii planetari se vor declara satisfăcuți de pașii făcuți înspre atingerea celor două ținte criminale!

N.B.: Vasăzică, aproape opt miliarde de pământeni se lasă mânați înspre neant de niște secături globaliste, și aproape tuturor li se pare normal în plan ontologic și democratic în plan gnoseologico-social. În plus, românii se mai lasă călăriți și de netrebnica gașcă iohanniano-cîțiană, aproape fără să le pese (mă rog, mai mârâie unii pe la colțuri)  că, prin alarmanta creștere a prețurilor la toate cele, pe cei mulți îi așteaptă o iarnă de coșmar și un viitor draconic. Această incalificabilă apatie a românilor de azi, seamănă leit cu bovina resemnare a milioanelor de români ardeleni de după înăbușirea răscoalei din anul 1437: au acceptat umilitoarea stare de „tolerați” în propria lor țară și nu s-au revoltat din nou împotriva asupritorilor (unguri, sași, secui), care, la Căpâlna, și-au consfințit privilegiile prin actul politic numit Unio trium nationum (Uniunea celor trei nații, de fapt trei comunități alogene), subliniind totodată că sunt „recepte” (admise) doar cele patru credințe ale lor (romano-catolică, luterană, calvină și unitariană), deși – prin curaj, unire și număr – ar fi putut să-i spulbere pe toți acești jecmănitori.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*