De știut: Francii lui Carol cel Mare scriau despre existența Daciei și a dacilor în secolul al IX-lea

Istoricii au acceptat de multe ori ideea de vid de populație a regatului dac, după războaiele cu romanii, când populația a fost masacrată sau dusă în robie în cadrul imperiului, pentru munci, armată și luptele de gladiatori. Roma a petrecut 123 de zile după marea și poate nesperata victorie. Totuși romanii au ridicat statui colosale acestui popor viteaz, pe care l-a reprezentat și pe o columnă unică, pe un Monument Triumfal (Adamclisi) dar și pe Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare din Roma și pe cel al lui lui Galeriu, de la Salonic (Grecia). Romanii au organizat administrația Daciei cucerite, dar atacurile tot mai numeroase ale triburilor libere de daci și carpi, i-au făcut să ia hotărârea retragerii pe linia fluviului Donaris. Apoi nu s-a mai știut nimic despre acestă țară și acest popor. Au dispărut și scrierile antice despre daci ce sigur au existat…

La un moment dat în arhivele de la Budapesta (Ungaria) s-a descoperit enigmaticul manuscris „Codex Rohontzi” care în traducerea cercetătoarei Viorica Enăchiuc reprezintă cronica țării valahe ridicate și organizate pe vatra vechii Dacii, cu administrație, armată, și tot aparatul necesar.

Acum am aflat că și „Analele Regatului Francilor” (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană Reichsannalen), ce reprezintă o serie de scrieri cu caracter istoric, care ne informează despre regatul francilor și conducătorii acestuia, pomenește de Dacia și locuitorii acesteia. Perioada istorică cuprinsă în aceste anale medievale este 741-829. Personajul central din aceste scrieri este – cum altfel – Carol cel Mare, împăratul francilor. Informațiile din aceste anale sunt prezente și în „Analele Sfântului Bertin” (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană. În cea răsăriteană, informațiile din „Analele Regatului Francilor” supraviețuiesc în manuscrisele numite „Annales Fuldenses”, de la mănăstirea Benedictină „Fulda”. Aceste manuscrise au fost scrise aproximativ în aceiași perioadă, ca un răspuns la „Annales Bertiniani”. În „Annales Fuldenses” găsim și informații din „Annales laureshamenses”, scrise la mănăstirea „Laurissa”. Aceste manuscrise cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.

În „Annales regni Francorum”, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard îi menționează pe daci ca fiind prezenți în regiunea bazinului mijlociu și superior al Tisei, către Morava și izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică. După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”. Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară și Dacia Traiană, numiți de către franci „daci”, sunt urmașii dacilor liberi din antichitate. Și geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa și Dunăre. Ca și împăratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stăpânească și Iazigia, urmând ca după cucerirea și desființarea statului avar să-și limiteze granițele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică. Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotriților, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiți și raedenecenti. Despre acești slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Țaratul Bulgar. Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau și teritoriul de la nord de Dunăre, așa cum afirmă istoricii lor.

Dar să vedem ce mai spune cronica francă: „DCCCXXIIII. […] Quo cum venisset et ibi natalem Domini celebrasset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.

După o așa istorie zbuciumată a țării noastre, mă întreb de ce oare există un dezinteres în mediului academic și universitar românesc de a valorifica aceste izvoare istorice în sensul dovedirii continuității geto-dacice pe teritoriul României din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Desigur, aceste izvoare sunt doar o mică parte din toate cele care dovedesc continuitatea poporului nostru milenar pe aceste meleaguri, dar măcar o rază de adevăr să lumineze secolele de întuneric de până acum! (George V. Grigore)

One Response to De știut: Francii lui Carol cel Mare scriau despre existența Daciei și a dacilor în secolul al IX-lea

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *