O lege ce ar fi trebuit adoptată „la pachet”; „la pachet” cu demisia tuturor celor vinovați…

Adoptarea legii consumatorului vulnerabil (de energie) nu este nicidecum o reușită… Iar partidele și politicienii care se împăunează cu această victorie legislativă doar își dovedesc fățiș incompetența… Căci nu este nimic de sărbătorit în a avea o asemenea lege… Nu după trei decenii de democrație, nu într-o economie care a tot duduit până a ajuns să bubuie cursul valutar… Pentru că, privind extaziați la „beneficiile” oferite de lege (beneficii oricum trecătoare, și vor avea grijă inflația și cursul valutar să fie așa), ignorăm subiectul legii… Cetățeanul vulnerabil, existența lui într-o economie atât de avântată spre creștere, dar nu și spre binele individual, încât, iată, avem nevoie de indexarea de urgență a pensiilor, dar și a salariului minim, precum și despovărarea acestuia de impunerile fiscale…

Politicienii și guvernanți ar fi avut ceva de sărbătorit în clipa în care ar fi făcut dovada priceperii lor încât să poată anunța că românii nu au nevoie de o asemenea lege. Sau cel puțin nu una atât de necesar a fi extinsă la grupele de populație încât să ajungem să vorbim despre o lege a cetățeanului universal vulnerabil.

Or, să ajungi să transformi într-un merit adoptarea unei asemena legi dovedește nivelul de golănie politico-guvernamentală la care am ajuns. Iar sindicatele sunt vinovate și ele în mare măsură… Și ele dar și reprezentanții societății civice. Pentru că dinspre acele zone ar fi trebuit să vină reacțiile de opoziție, nu față de adoptarea unei legi, ci față de felul în care am ajuns să fim dependenți de ea la nivel de țară.

Acum, cu o asemenea lege atât de ușor adoptată, fără furia unei societăți care să întrebe cum am ajuns să avem nevoie de o asemenea indemnizație de compensare parțială a sărăciei , guvernanții chiar se vor culca pe o ureche. Pentru că vor avea răspunsul la orice eventuală, nu nemulțumire a populației, de care oricum nu le pasă, ci la pseudo atenuarea șocurilor date de feluritele intervenții pe feluritele piețe… Și nu doar cele „energetice”, nu doar cele „de consum”, ci peste tot unde măsurile guvernamentale aberante vor genera adevărate tsunamiuri… Și nu unele în timp, nici pe termen mediu măcar, aproape nici pe cel scurt, ci imediat, instantaneu, de multe ori chiar într-o formă speculativă a unor mercenari politici guvernamentali, care vor șantaja prin informații și acțiuni pe piață.

Avem o lege care va proteja bugetele companiilor energetice și bugetele de impozite aferente ce se colectează din prețurile și tarifele încasate, pe care le va proteja de șocul dat de incapacitatea generală a populației de a mai plăti. Dar, consumatorul de rând va rămâne nu doar la fel de vulnerabil, ci va fi și mai ușor de corectat în atitudinile politico-electorale ce vor deveni monedă de schimb, de îndreptare, prin anumite practici guvernamentale. În plus, sumele alocate acum pe segmentele de consum energetic vor produce în piață, cel puțin pe segmentul consumatorilor de lemn, alte creșteri de prețuri la furnizor…

Și mai avem o problemă. Pentru că un consumator vulnerabil nu este în mod esențial un salariat ori un pensionar cu venituri mici (individuale ori pe familie). Și atunci, ce vom face, mai inventăm o lege și pentru cetățeanul fără nici un fel de venituri, practic mai vulnerabil decât subiectul vizat inițial, pentru acele persoane ce nu pot face dovada veniturilor în fișele necesare pentru a le putea stabili cuantumul de decontare a gradului de sărăcie?…

Pe de altă parte, legea se transformă și într-o măsură de tip Robin Hood, o discriminare între cei ce au venituri suficiente și își permit să achite aceste facturi (diferența fiind că ei o vor face strâmbând din nas, nu strângând din dinți), pentru că o parte din costuri, și din subvențiile adresate consumatorilor vulnerabili (estimați de Ludovic Orban la 500 000 de cetățeni, sau „de gospodării”, nefiind nici el prea bine lămurit chiar dacă își asumă meritul și valoarea, fără număr, nu-i așa?!, acestei legi), așadar o pate din costuri se va transfera tocmai spre cei ce pot plăti. Dar chiar dacă ei pot plăti, tot discriminare se cheamă, pentru că nu este echitabil ca o parte a populației să suporte costuri doar pentru că are de unde…

Oricum, sumele oferite ca subvenții celor vulnerabili sunt mici în comparație cu trendul inflaționist, o lege reală de protecție a consumatorului, și nu doar al celui vulnerabil (decis prin grilele guvernanților în funcție de venituri și o serie de documente justificative), trebuind să facă aceste îndreptări nu prin sume fixe, ce pot fi decise de guvernanți în funcție și de așezarea pe calendarul electoral, ci prin procente corelate cu indicele inflaționist.

Așa nu avem decât o altă strigare populistă ce furnizează facturi de scontare electorală…

De fapt, o asemenea lege trebuia adoptată doar „la pachet” cu demisia în masă a clasei politice, a guvernanților și a promulgatorului final… Pentru că este o lege care dă conținut, nu valorii, ci lipsei de viziuni pentru o țară… Este o lege a rușinii, dar nu a acelora care trebuie să beneficieze de aceste deconturi financiare parțiale (în nici un caz, nu sprijin, nu ajutor real, cum se trâmbițează populist), aduse de lege la „compensarea” unor tarife exorbitante, ci a acelora care ne-au adus aici.

Această lege pur și simplu nu ar fi trebuit să existe. Sau cel puțin nu acum, ci, poate, undeva la începutul anilor ’90, când intram pe o piață nouă, total neprotejați… Dar nu acum la atâta distanță în timp. În fapt, nu ar fi trebuit să existe însăși situația declanșatoare a motivării unei astfel de legi. Vulnerabilitatea. Pentru că lucrurile trebuiau corectate de guvernanți în piață, prin instituțiile specifice (dar aici avem doar avertismentul acestora către noi, că va trebuie să ne obișnuim să plătim asemenea facturi astronomice – dixit șeful Protecției consumatorului), prin impunerea de limite tarifare furnizorilor, ori prin restrângerea umflării tarifelor prin reducerea sau chiar eliminarea cotelor de tva și accize. Pentru că nu corectezi piața de furnizare prin artificii de ajustare la nivelul consumatorului final.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*