O lume zdrențuită

Priveam la televizor câteva secvențe din parada care a avut loc pe 14 august pe străzile capitalei. Priveam cu durere, cum niște tineri îmbrăcați foarte ciudat, indecent, bâțâiau din fund și din buric, se pupau, se strâmbau spre camerele de filmat. Din comentariile reporterilor, am înțeles că acei tineri erau susținătorii împerecherilor de genul bărbat cu bărbat și femeie cu femeie. Îmi dădeam seama că tinerii aceia nu porniseră parada din convingeri proprii, din dorința lor de a impune omenirii o nouă formă de viață, de reproducere, ci erau niște oameni manipulați din umbră. Pentru o nimica toată își perverteau sufletele, încercau să convingă că sunt mulți, că sunt puternici, că sunt siguri pe situație, că sunt conștienți de măreția ,,idealului” lor!

Copii sărmani! Cu siguranță că cei mai mulți erau selectați din rândul acelora care nu mai pot suferi pe ei hainele întregi, ci doar pe cele rupte, multicolore, dezlânate,  mototolite, croite și cârpite anapoda. Sunt selectați din rândul celor care se tund foarte straniu, sfidând orice noțiune de estetic și util, din rândul celor ce se tatuează, celor ce se droghează. Cu siguranță că majoritatea lor erau tineri debusolați, decepționați, bâjbâind în căutarea unui ideal iluzoriu. Poate în copilărie fuseseră copii de bani gata, neobișnuiți cu munca și cu greutățile, cu cartea și cu disciplina. Acum, sub umbrela democrației, drepturilor și libertăților, mărșăluiau în dezordine prin capitală, vrând să ne arate că nu dau doi bani pe regulile noastre, ale celor mulți, privind viața, comportamentul, morala, religia, bunul simț. Priveam cu durere acel convoi al înaintemergătorilor morții și destrămării sociale, ai destrăbălării fără precedent și mă gândeam că, pentru ca acești indivizi să aibă dreptul să facă o asemenea manifestare, au murit nenumărați tineri curați sufletește, martiri ai neamului, care au sperat că prin moartea lor vor asigura generațiilor viitoare o viață mai prosperă, mai frumoasă, cu o cultură mai vastă, neîncorsetată de  dogme politice și de filozofii aberante! Și iată ce-a ieșit!

Priveam cu durere la tinerețea acelor frați creștini. La vârsta lor oamenii își croiesc un drum în viață, pun bazele unei cariere, învață pe brânci pentru a reuși la niște examene hotărâtoare, își întemeiază familii bazate pe dragoste adevărată, din care să rezulte apoi copii, care să le umple casa și viața de bucurii. La vârsta lor milioane  de tineri își pun întrebări fundamentale privitoare la viață și la moarte, frecventează școlile, universitățile, bisericile, mănăstirile, teatrele și celelalte instituții de cultură cu sufletul însetat de cunoaștere, de credință. Mii de tineri trudesc din greu ca să reușească la olimpiade naționale și internaționale, să reușească la competiții sportive de anvergură și nu sunt puțini  care se situează pe primele locuri  în țară și în lume.

Doamne, ce frumoasă-i tinerețea și cât de minunată este dragostea! Sunt adevărate picături de dumnezeire, ce-au fost revărsate în viața noastră. De toate ne-am bătut joc, măcar de-ar fi scăpat neterfelite acestea două!

Priveam cu durere pe acei rătăciți cum își risipesc anii tinereții bâțâind din fund și din buric, încercând să ne convingă de măreția ,,cauzei” pe care o susțin. Nu puteam să fac mai mult decât să mă rog la Dumnezeu să-i ierte că nu știu ce fac, să le dea minte ca să înțeleagă c-au luat-o razna și să-i ajute să revină pe drumul cel bun, pe calea normalității. Ajută-le, Doamne!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*