La Biserica din Băicoi, icoan pictate de Nicolae Grigorescu…

Trecem câteodată grăbiți prin orașul prahovean fără să știm că aici se află un monument artistic și spiritual cu o amprentă umană deosebită. Este vorba despre biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, aflată pe strada Plevnei, la nr. 8, în oraşul Băicoi (jud.Prahova). Biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena are o suprafaţă construită de circa 200 m2, iar restul curţii are 4220 m2.

Pisania bisericii ne spune că „S-a ridicat temelia de cărămidă între anii 1850-1853 din iniţiativa colonelului Kostache Kălinescu şi cu cheltuiala prinţesei Kleopatra Trubeţkoi, proprietara moşiei Băicoi”. Prinţesa Cleopatra, care a donat şi terenul pentru biserică, este născută din familia Ghica, familie care a dat şase domnitori Ţărilor Româneşti. Ea a fost căsătorită, pentru scurtă vreme, cu prinţul Serghei Petrovici Trubeţkoi, nepotul ţarului Nicolae I al Rusiei, iar când acesta a murit la Brăila, în anul 1828, soţia sa, prinţesa Cleopatra, s-a refugiat în Rusia. Spre sfârşitul vieţii însă, s-a reîntors pe aceste meleaguri şi împreună cu Costache Călinescu, se hotărăşte să construiască această biserică. Biserica a fost construită din cărămidă, în formă de navă, având o singură turlă deasupra pronaosului. În privinţa construcţiei, nu există documente scrise care să ateste momentul ridicării ei, întrucât actele de corespondenţă sau de gestiune din arhiva parohială încep cu anul 1880. În orice caz, ea a fost ridicată înainte de 1853, întrucât în acest an era pictată în ulei de Nicolae Grigorescu (1838-1907), artistul având vârsta de doar 15 ani, mărturie stând pisania scrisă în 1902 de Pr. Gheorghe Mihail, care a păstorit aici între 1880-1932, fiind adus la această biserică de însăşi prinţesa Cleopatra.

De asemenea, datarea se face pe baza semnăturii lui N. Grigorescu, gravată, alături de anul 1853, pe icoana Sfântului Gheorghe şi pe icoana-bust a Mântuitorului din Sfântul Altar. După încheierea picturii, în acelaşi an 1853, biserica a fost sfinţită şi dată spre închinare credincioşilor, care până atunci foloseau în acest scop capela construită de aceeaşi prinţesă, în anul 1848, pe strada Unirii, devenită loc de înmormântare al celor doi ctitori. Între anii 1898-1899, tâmpla din zid a fost înlocuită cu actuala tâmplă din stejar de C. Dumitrescu şi V. Dumitrescu. Pictura originală nu se mai păstrează, biserica fiind repictată de T. Vintilescu în anul 1902 şi apoi de pictorul U. Marquetti în anul 1929, prilej cu care s-a refăcut şi instalaţia electrică din interior. În anul 1988 pictura a fost restaurată de o echipă condusă de doamna Elena Vasilescu, preot paroh fiind părintele Iarca I. Daniel.

Clopotniţa din curtea bisericii a fost construită în anul 1969, iar în 1993 a fost ridicată în jurul ei o clădire ce adăposteşte cancelaria, arhiva, biblioteca parohială şi aşezământul social. În urma lucrărilor de consolidare a bisericii şi restaurare a picturii, la data de 24 iunie 1994 s-a săvârşit resfinţirea bisericii de către vrednicul întru pomenire patriarh Teoctist, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu Preacucernicul Protoiereu Dumitru Costică. Lucrările de întreţinere şi înfrumuseţare a sfântului lăcaş au continuat şi în anii următori şi au constat în pictarea bisericii la exterior, de către pictorul Adrian Voicu din Băicoi, refacerea acoperişului cu o turlă nouă, instalarea încălzirii centrale, construirea unui Aghiasmatar. Între anii 2004-2005 biserica a fost înfrumuseţată prin împodobirea ei cu icoana Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, realizată în mozaic, şi prin ridicarea a trei troiţe de granit la intrarea în curtea bisericii.

Poate pentru mulți nu este cunoscut faptul că Nicolae Grigorescu s-a făcut remarcat, la început, prin pictura sacră pe care a realizat-o sub îndrumarea lui Anton Chladek. Cunoscut sub numele de Nicu Zugravul, Nicolae Grigorescu își începe activitatea drept pictor de icoane și zugrav bisericesc. Crescut sub aripa unor mari zugravi români, Grigorescu ajunge la vârsta de 10 sub influența lui Anton Chladek, pictorul ceh recunoscut pentru atenția acordată picturii bisericești, astfel că până la vârsta de 20 de ani, Grigorescu reușește să dea o notă aparte picturii bisericești prin noutatea stilului pictural.

Una dintre primele sale lucrări, „Sfântul Spiridon”  se afla la biserica Sfântul Alexe din capitală, biserică aflată într-un stadiu avansat de degradate și pentru care s-au făcut lucrări de consolidare și conservare. Biserica a fost chiar închisă pentru o perioadă de timp și era în prag de dărâmare. La biserica din Băicoi, Nicolae Grigorescu realizează o serie de icoane, iar la după își lasă amprenta la Mânăstirea Zamfira și la Mânăstirea Agapia. Cele mai importante lucrări ale lui Grigorescu se află la cele două Mânăstiri – Agapia și Zamfira. În present, biserica din Băicoi nu se mai poate bucura de existența picturii urale grigoresciene, dar există aici seria de 12 icoane semnate de marele nostru pictor. Ele pot aduce liniștea și pacea prea drept credincioșilor ce treg pragul acestui așezământ religios. Să nu ne uită înaintașii și să ne rugăm pentru țară!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*