De-a cîțu vax, economica!…

Deși patetic aproape până la vomitiv, mesajul lui nu a fost nici pe departe pentru noi… Nici măcar pe linia amortizării prăbușirii economice… Și nu a fost nici o ademenire cu una sută lei în plus ori măcar cu o felie de parizer, ca la pomană… Că nu mai are nici suta, nici parizerul, fiind antamate deja pe promisiunile pentru cei ce vor se vaccina, pentru câteva firmituri pe tichet, mai din toamnă încolo… Pentru că nu de „dragii lui români” îi ardea… Dar da, a fost un mesaj de cerșeală, de iertare, pentru un alt public însă… Nicidecum pentru cel simplu spectator al degringoladei și destructurării țării… Ci pentru unul cu mult mai speculativ decât s-a dovedit a fi chiar el în profilul de țepar de bănci…

Investitorul străin… Acolo a bătut premierul cu pleata-i în jalba disperării… Acolo a cerșit iertare și amnistie pe persoană, dar nu pe cea fizică, pe care nu dă nimeni nici măcar de o ceapă mucegăită, să o pună lângă felia de salam, pentru că nici falimentul personal nu l-ar mai scoate din gura leilor, ăia de afară, pe care nu-i momești și nu-i jonglezi ca pe un atac speculativ asupra leului de la noi, ci pe cea de premier paiață… Și a cărui prestanță chiar cântărește cât o ceapă degerată pe masa intereselor investitorilor străini… Cei care, oricât de nerăbdători ar fi să-și umple buzunarele, sunt fără milă chiar și față de mâna întinsă a milogului care le semnează lor pomeni investiționale pe cârca țării… Iar ieșirea aproape cu lacrimi de melodramă, dar numai într-un colț al unuia dintre ochii uscați de atâtea angajamente (prinde premierul, scoate-i banul, nu?!), nu a valorat nimic pentru noi, nici măcar pe muchia unei coli albe, așa cum îi sunt, de fapt, realizările pentru țară, ci a bifat mesajul de pocăință în fața investitorilor, dar numai a celor străini, cu amanet la bucată a țării, nu a celor autohtoni…

„Dragi români!” era predictibil a fi rostit ca mesaj din clipa în care grofii politici maghiari din troaca guvernării, nu ca apărători ai intereselor investiționale, ci parte a acestora, l-au protejat public pe Florin rest de Cîțu în peticul de imoralitate în care a căzut după scurta-i beție de putere. Pentru că o „trezire” (rece!) în care faci jocurile cui trebuie diluează, precum zeama de varză mahmureala, contrasensul plăcerilor bahico-prăfuite din timpul studenției… Faptul că în mesajul lui pentru dragi investitori străini (sic!), singurii care-i mai pot grupa interesele pentru a înlocui susținerea politică tot mai șubredă, premierul a angajat țara în postura de colonie oficială, rămâne până la urmă doar un amănunt de guvernare, nu?…

Da, Florin Cîțu a schimbat o paradigmă!… Dar nu a felului în care se fac investițiile, ci pentru cine se fac… Într-o Românie cu statut aproape oficial (tot mai evident declarat) de colonie, cu program de guvernare ajustat de aceste mocirloase târâtoare defectate dintr-un epigonism și narcisism vecine doar cu trădarea (nici măcar cu balamucul, măcar știam unde să ducem paiațele), și în care „soluția finală”, de a transforma țara într-o destinație doar pentru investițiile străine, a devenit obiectiv…

Și poate că nu este prima guvernare în care interesul nu îl reprezintă binele românilor, ci al acelora care vin să facă investiții (doar că ăia de dinainte, care ne-au mezat la greu și ei, aveau prin dulapurile șantajului politic un schelet două, nu un cimitir întreg, precum ăștia de acum), dar este prima care oficializează un program, nu pentru a doua industrializare a țării, pe mână străină, ci de resetare economică și investițională cu flux de ieșire spre afară și cu mână de lucru internă, întinsă, tot mai întinsă, și tot mai ieftină…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*